În a doua duminică din Postul Mare, Biserica indică ţinta drumului nostru de convertire, participarea la gloria lui Cristos, care străluceşte pe faţa sa de slujitor ascultător, mort şi înviat pentru noi.
Pagina evanghelică relatează evenimentul schimbării la faţă. El este în drum spre Ierusalim, unde se vor împlini profeţiile despre „slujitorul lui Dumnezeu” şi se va consuma jertfa sa răscumpărătoare. Mulţimile nu înţelegeau asta: în faţa unui Mesia care contrastează cu aşteptările lor pământeşti, l-au părăsit. Ei credeau că Mesia va fi un eliberator de sub dominaţia romanilor, iar Isus nu se încadrează în aceste așteptări şi îl părăsesc. Nici apostolii nu înţeleg cuvintele cu care Isus anunţă rezultatul misiunii sale în pătimirea glorioasă. Atunci Isus ia decizia de a-i arăta lui Petru, Iacob şi Ioan o anticipare a gloriei sale, aceea pe care o va avea după înviere, pentru a-i întări în credinţă şi a-i încuraja să-l urmeze pe calea crucii. Şi astfel, pe un munte înalt, cufundat în rugăciune, se schimbă la faţă înaintea lor: faţa sa şi toată persoana sa iradiază o lumină strălucitoare. Cei trei ucenici sunt înspăimântaţi, în timp ce un nor îi învăluie şi răsună glasul Tatălui: „Acesta este Fiul meu, cel preaiubit: ascultaţi de el!” (Mc 9,7). Astfel Isus se descoperă ca icoana perfectă a Tatălui. La schimbarea la faţă apar Moise şi Ilie, care reprezintă Legea şi Profeţii, ca şi cum ar semnifica faptul că Vechiul Testament își află împlinirea în Cristos.
Chemarea pentru ucenici şi pentru noi este acesta: „Ascultaţi de el!” Ascultaţi-L pe Isus! El este Mântuitorul: urmaţi-L! De fapt, a-L asculta pe Cristos înseamnă a asuma logica misterului său pascal, a porni la drum cu el pentru a face din propria existenţă un dar de iubire pentru alţii, în ascultare docilă faţă de voinţa lui Dumnezeu, cu o atitudine de dezlipire față de lucrurile lumeşti şi de libertate interioară. Este nevoie să fim gata „să pierdem propria viaţă” (cf. Mc 8,35), dăruind-o pentru ca toţi oamenii să fie mântuiţi: astfel ne vom întâlni în fericirea veşnică. Drumul lui Isus ne duce mereu la fericire. Va fi mereu în mijloc o cruce, încercări, dar la sfârşit mereu ne duce la fericire.
Pr. Cristinel Alecu, Parohia Catolică „Inima Neprihănită a Mariei”, Bacău
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
