Nimic mai firesc decât ca în prima săptămână după Rusalii – imediat după postul Sfinților Petru și Pavel, a celor doi apostoli diferiți, dar chemați de către Mîntuitorul Hristos să vestească aceeași Evanghelie a iubirii milostive și a mântuirii lumii – să celebrăm sfințenia și pe sfinți, pentru a ne aminti de ipostazele în care Duhul cel Sfânt se furișează în viețile noastre, corectându-ne traiectoria Împărăției, spre a ne aduce vii la picioarele Crucii. Suntem într-o duminică în care deslușim faptul că Biserica prețuiește pe tot omul-lumină care hrănește și se hrănește întru Adevăr. O zi a casnicilor și a prietenilor lui Dumnezeu, a oamenilor-magnet de suflet, via dovadă a prezenței și lucrării Duhului Sfânt în lume.
Ortodoxia este bun simț, raționalitate și căutarea sfințeniei prin smerenie și comuniune. A acelei stări de plinătate, care se fundamentează pe sfintenia lui Dumnezeu. El este Cel care ne dă puterea de a deveni sfinti, iar această putere este harul Duhului Sfant. Greșit este faptul a crede că sfintenia ar ține doar de trecut. Există sfinți și astazi printre noi. Se zice despre Sfântul Antonie cel Mare că, spre sfârșitul vieții, când ajunsese la o viețuire de toți recunoscută, a înălțat din smerenie o întrebare către Cer: „Oare există, în acest deșert, cineva mai bun decât mine?”. Dumnezeu i-a trimis un înger care l-a povățuit așa: „Du-te în Alexandria și primul om pe care-l vei întâlni să știi că este mai bun decât tine!”. Și sfântul a mers în oraș și a găsit un curelar. A început să-l întrebe despre a sa viață. După multe ezitări, presat de rugămințile ascetului, acesta i-a mărturisit: „Nu fac nimic deosebit. Mă scol dimineața, îmi spun rugăciunea și trec la lucru. La amiază îmi fac rugăciunea, mănânc împreună cu familia și mulțumim toți lui Dumnezeu. Seara, nu mă culc fără gândul la Cer. Mă port bine cu soția și am grijă de copii, să aibă cele trebuincioase. Nu iau mai mult decât mi se cuvine, nu fac rău nimănui. Atât!” Ascetul s-a luminat. Pentru cinste, liniște, necârtire și smerenie, cizmarul se ridicase duhovnicește deasupra nevoințelor sale.
Duminica aceasta ne obligă să ne reevaluăm vocațiile și chemările. Și să ne reangajăm în devenirea noastră de oameni- fericire. De dragul nostru, dar și al sfinților, frații noștri în Hristos!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
.
