Ultima duminică a Postului Mare deschide un altfel de drum, unul fără întoarcere. Isus, pentru a treia și pentru ultima oară, intră triumfal în Ierusalim. Această duminică deschide ultima săptămână din viața Mântuitorului, pe care noi o cinstim ca Săptămâna Sfântă. Vedem încet-încet, cum parcă se scurge întreaga istorie a mântuirii prin fața ochilor noștri. Iar momentul retrăit nesângeros al proclamării Patimii Domnului prin cuvântul Evangheliei de astăzi vrea să ne pregătească inimile pentru acest moment salvific.
Ori de câte ori se citește acest pasaj, ne pune cred în postura de a ne gândi la prețul pe care l-a plătit Cristos pentru păcatele noastre și constituie element decizional al vieții noastre. În tot acest timp al Postului Mare, așa cum se obișnuiește în Biserica Catolică, prin devoțiunea Căii Sfintei Cruci, am putut să îl însoțim cu lacrimi de căință pe Cristos în patima și moartea sa pe cruce. Astăzi, Isus este înconjurat de mulțime mare, de la copiii care se îmbulzesc la cei adulți care vor să-l vadă și ei pe regele lor, astăzi este aclamat: „Osana, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David. Osana în înaltul cerului” (Mc 11,9-10). Nu vrem să trăim din euforia mulțimii, întrucât suntem conștienți că aceiași oameni mâine vor striga altfel: „Răstigneşte-l!”
Este drama inconstanței creștinului zilelor noastre care trece așa ușor de la cel care îl mântuiește la cel care îi oferă o alternativă facilă. Noi ce vom face, cum vom striga? „Osana, binecuvântat cel ce vine în numele Domnului” sau „Răstigneşte-l!”? Suntem creștini cu adevărat sau ar fi bine să ne numim altfel? Creștini de la Cristos, sau cum?
Situaţia aceasta este ilustrată printr-o frază dură de cunoscutul Mahatma Gandhi: „Ce minunat ar fi creştinismul… dacă nu ar fi creştinii!” E adevărat, uneori trăirea noastră este atât de fluctuantă, iar modul nostru de a o practica o face să pară atât de dificilă!
Dacă dorim un altfel de rege, dacă vrem să îl acceptăm pe Cristos în viața noastră, să acceptăm și un altfel de triumf, un altfel de rege cu o coroană de spini în schimbul uneia de aur, cu o grotă în locul unul palat, cu o cruce în locul unui tron. Da, acesta este regele nostru, al celor care vor să trăiască o altfel de credință!
„Osana în înaltul cerului!” (Mc 11,10)
Pr. Marius Cătălin Alistar, Parohia Catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” Luizi-Călugăra
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
