Prima duminică din Advent marchează începutul unui nou an liturgic, an de-a lungul căruia retrăim evenimentele din viața Mântuitorului nostru, Isus Cristos, plecând tocmai de la așteptarea venirii sale în lume.
Cuvântul „advent” înseamnă „a se apropia”. Totul se apropie în această perioadă: Dumnezeu de noi, noi de ceilalți, eu de mine însumi.
Dumnezeu vine la noi. Aceasta este vestea minunată a Adventului. Dumnezeu își face timp pentru noi. De multe ori ne plângem că „nu avem timp”. Timpul este foarte prețios și nu prea suntem dispuși să-l împărțim cu alții.
Biserica însă are o veste bună în această privință: Dumnezeu își face timp pentru noi, ne dăruiește timpul său. De aceea, să căutăm și noi să ne facem timp pentru El.
Adventul este un timp de așteptare. Cristos nu poate veni în viața celui care nu îl așteaptă. În acest Advent să reîncepem să așteptăm, să dorim ca Isus să vină la noi. Aceasta este prima minune pe care trebuie să o realizeze acest timp al Adventului: să retrezească în noi dorința de a-l aștepta pe Isus, de a cere venirea sa.
Iar celebrările din timpul Adventului ne ajută să retrezim în noi această așteptare, deoarece toate rugăciunile și cântările exprimă dorul venirii lui Dumnezeu. Nu putem să exprimăm doar prin cuvinte că vrem ca Isus să vină, să coboare pe pământ, în timp ce inima noastră este departe de El.
Pentru a ne face să înțelegem atitudinea de așteptare și veghere, în această duminică Isus folosește o parabolă în care vorbește despre un om care pleacă în călătorie, își părăsește propria casă și încredințează toată puterea slujitorilor.
Aceasta este una parabolelele care ne vorbesc despre un Dumnezeu care lasă totul în mâinile noastre, care încredințează toate creaturile sale inteligenței și iubirii omului.
Dumnezeu are încredere în om, ne încredințează lumea întreagă. Din partea sa, omul este chemat la o mare responsabilitate.
Odată cu darurile sale, Isus ne-a lăsat și îndemnul: „Vegheați!”. Acesta este ultimul cuvânt al său înainte de pătimirea şi moartea pe cruce.
În acest timp al Adventului să dăm mai mult spațiu sufletului nostru, rugăciunii persoanele, participării la Sfânta Liturghie și la celelalte sacramente, pentru a-i pregăti un loc cât mai frumos lui Isus care vrea să vină în sufletul nostru și să ne amintească de faptul că sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea nașterii Fiului lui Dumnezeu.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
