Tradiția liturgică a Bisericii numește cea de-a treia duminică din Advent „Duminica Bucuriei”. La jumătatea timpului de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, antifonul de la începutul liturghiei ne îndeamnă, preluând cuvintele sfântului Paul: „Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun, bucurați-vă! Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5). Acesta trebuie să fie motivul bucuriei noastre: „Domnul este aproape”.
Dar în agitația zilnică reușim să-i mai vedem prezența în viața noastră? Apropierea Crăciunului este un adevărat motiv de bucurie pentru noi sau nu avem timp nici măcar să ne mai gândim la semnificația acestei sărbători?
În trecut, Adventul era o perioadă liniștită, cu un caracter sobru, un timp care se concentra pe rugăciune, ca pregătire spirituală pentru Crăciun.
În cultura noastră, Adventul o perioadă aglomerată în care căutăm să terminăm totul la timp: să trimitem felicitări, să decorăm casa și bradul de Crăciun, să cumpărăm cadouri etc. Totul trebuie să fie pregătit până pe 25 decembrie. Și apoi? A doua zi după Crăciun, brusc, totul se termină. Colindele dispar și totul este orientat spre Anul Nou.
Și în urma întregii agitații cu ce rămânem? Observăm o creștere spirituală în viața noastră de credință? Sau poate am uitat chiar de motivul principal al sărbătorii și răsuflăm ușurați că totul s-a încheiat și anul acesta?
Adventul nu trebuie să fie o perioadă epuizantă de activități frenetice, o pregătire pentru ceva care dispare într-o singură zi. Această perioadă poate fi un timp de renaștere și reînnoire spirituală.
Există multe motive de bucurie în această duminică, dar ele se pot pierde în agitația pregătirilor pentru Crăciun. Ioan Botezătorul ne spune în Evanghelie că Mesia este în mijlocul nostru, dar nu reușim să îl recunoaștem (In 1,26).
Ar fi păcat ca, între toate luminile din jurul nostru, să nu vedem adevărata Lumină. Adventul este perioada din an în care putem învăța încă o dată să vedem, să apreciem, să recunoaștem modurile în care Domnul este prezent printre noi.
Dacă trăim timpul Adventului învățând să-l vedem pe Dumnezeu prezent printre noi, atunci Crăciunul va fi un timp (nu doar o zi) în care vom sărbători bucuria pezenței în lume a pruncului care s-a născut la Betleem.
„Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun, bucurați-vă! Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5).
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
