Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul anului liturgic, întâlnim în Evanghelia duminicii parabolele lui Isus care ne provoacă să ne întrebăm cum ne pregătim pentru sfârșitul vieții noastre și pentru întâlnirea noastră cu Dumnezeu.
Toate aceste parabole ne învață să trăim într-un mod responsabil momentul prezent, conștienți fiind că la un moment dat vom da cont în fața lui Dumnezeu pentru modul în care am folosit timpul ce ne-a fost oferit pe acest pământ și talentele pe care le-am primit în dar.
În parabola duminicii a XXXIII-a din Timpul de peste An (cf. Mt 25,14-30) întâlnim trei oameni care primesc mai mulți talanți. Doi dintre ei au fructificat, au înmulțit talanții lor, însă al treilea nu a făcut nimic cu talantul său și a fost condamnat.
Această parabolă ne amintește că toți am primit un anumit număr de talanți din partea lui Dumnezeu, chiar dacă nu avem toți aceleași talente. În fața lui Dumnezeu suntem cu toții egali în demnitate; în fața statului ne bucurăm de aceleași drepturi. Însă trebuie să recunoaștem că nu suntem egali și în privința abilităților. Avem capacități intelectuale, forțe și abilități fizice diferite. Ne naștem cu oportunități și avantaje sociale diferite. Însă, o dată cu aceste daruri și capacități, am primit și responsabilitate față de modul în care le administrăm.
Ni se poate întâmpla deseori să privim spre oamenii pe care îi considerăm foarte „talentați” și să ne comparăm cu ei, eventual chiar îi invidiem, uitând că și noi avem daruri și abilități foarte valoroase pe care alții nu le au. Și astfel, în loc să fructificăm talanții pe care îi avem, visăm mereu la ceea ce nu avem.
Învățătura parabolei din Evanghelie este clară. Fiecare dintre cei trei slujitori a primit talanți. Pentru doi dintre ei, acești talanți au devenit binecuvântări. Pentru cel de-al treilea, au devenit o judecată. Primii doi slujitori au fost răsplătiți pentru curajul, devotamentul și activitatea lor. Cel de-al treilea slujitor a fost judecat pentru lașitatea, infidelitatea și inactivitatea sa.
Noi cum ne folosim de darurile primite din partea lui Dumnezeu? Să folosim cât mai bine talanții pe care i-am primit, astfel încât, la sfârșitul vieții, să auzim cuvintele Domnului: „Bine, servitor bun şi credincios! Intră în bucuria stăpânului tău!”
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
