Duminica a XXVII-a din Timpul de peste An (B)

„În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia” (Mc 10,2).
Fragmentul evanghelic al Duminicii a XXVII-a din Timpul de peste An ne prezintă o încercare din partea fariseilor de a-l prinde pe Isus în vorbă. Ei nu erau interesați de adevărul revelat de Dumnezeu, ci căutau doar răstălmăcirea adevărului în încercarea de a căuta justificări pentru faptele lor.
Isus nu cade în capcana lor, ci, întrebându-i ce i-a învățat Moise despre iubirea conjugală, le explică că învățătura lui Moise a fost astfel formulată din cauza împietririi inimilor lor, nu după intenția lui Dumnezeu, așa cum a fost revelată la început.
Învățătura actuală a Bisericii cu privire la indisolubilitatea căsătoriei decurge din cuvintele revelate de Dumneze în prima carte a Sfintei Scripturi, în Geneză, cuvinte confirmate și clarificate ulterior de Isus în Evanghelia din această duminică. Atunci când legătura matrimonială este stabilită prin consimțământul liber și total al unui bărbat și al unei femei, acea legătură poate fi desfăcută doar prin moartea unuia dintre soți.
Dacă privim într-o perspectivă mai largă, legătura matrimonială despre care vorbește Isus ne dezvăluie, de asemenea, profunzimea angajamentului pe care Dumnezeu l-a făcut față de fiecare dintre noi și angajamentul pe care ne invită să îl asumăm și noi față de el.
Legământul lui Dumnezeu cu noi este gratuit, total și irevocabil. Dumnezeu nu se va răzgândi niciodată. În ceea ce ne privește, să căutăm și noi să răspundem acelui angajament, împlinind mereu voința lui Dumnezeu.
Și putem face acest lucru numai cu ajutorul iubirii. Aceasta stă la baza legământului nostru cu Dumnezeu, dar și la baza legământului dintre soți.
Iubirea adevărată presupune dăruire de sine, jertfă; are mereu în vedere binele celuilalt. Iubirea creează o legătură care nu trebuie ruptă niciodată. Iubirea adevărată este întemeiată întemeiată pe iubirea pe care Dumnezeu o față de noi.
Să ne gândim la modul în care iubim și să ne întrebăm dacă această iubire este adevărată, dacă este o iubire care să imite modelul lui Cristos. Sau poate, din cauza unei inimi împietrite, confundăm diferite atitudini greșite sau egoiste cu ceea ce ar trebui să fie iubirea adevărată față de Dumnezeu și față de aproapele.

Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău