Duminica a XXV-a din Timpul de peste An (B)

«Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?” Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare» (Mc 9,33-34).
Dorința de măreție este prezentă în viața fiecărui om. Este o dorință bună și naturală care ne ajută să progresăm în toate domeniile vieții, ne îndeamnă să depunem efort pentru a ne perfecționa abilitățile, astfel încât să excelăm.
Problema este că fiecare dorință bună și naturală pe care o avem este într-o anumită măsură rănită de păcatul originar și se poate transforma într-o dorință dezordonată. Drept urmare, dorința noastră de măreție poate deveni obsesie sau cauză de descurajare atunci când eșuăm, poate fi o sursă de gelozie atunci când alții par să se descurce mai bine și ne poate determina să pierdem din vedere lucrurile esențiale.
Și în viața de credință putem avea această dorință de măreție. Atunci când este îmbinată cu credința, ea ne va insufla dorința de a ajunge la sfințenie. Însă, din cauza naturii noastre înclinate spre păcat, putem cădea pradă ispitei de a ne simți în competiție cu ceilalți membri ai Bisericii și îi putem invidia pe cei care par a fi mai sfinți decât noi.
Fragmentul evanghelic al acestei duminici (Mc 9,30-37) ne amintește că, înainte ca ucenicii să discute între ei cu privire la cine este cel mai mare, Isus le-a prezis, pentru a doua oară, că va suferi și va muri. Dar preocuparea lor era alta.
Discuția lor a fost rezultatul unei dorințe bune de măreție care, din păcate, a fost distorsionată și transformată într-o formă concurență bazată pe gelozie și egoism.
În viața veșnică vom cunoaște cu toții cine este cel mai mare. Învățătura Bisericii și mulți sfinți ne spun că în Rai există diferite niveluri de măreție. Și chiar dacă vom fi cu toții fericiți, fiecare dintre noi va fi părtaș la slava lui Dumnezeu într-o măsură diferită, în funcție de câtă iubire am oferit în această viață.
Să ne imaginăm că dacă sufletele noastre ari fi asemenea unui pahar cu apă în Rai, atunci fiecare pahar va fi plin. Unele pahare sunt mai mari, altele sunt mai mici, dar toate vor fi pline de slavă, de fericire, de iubirea lui Dumnezeu.
Așadar, să nu uităm că dorința noastră de măreție este bună, dar va ajunge la desăvârșire doar dacă ne lăsăm ghidați de harul lui Dumnezeu.

Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău