„Suferi de pe urma nedreptății unui om rău? Iartă-l, ca să nu fiți astfel doi oameni răi”, spunea sfântul Augustin.
Săptămâna trecută, Isus ne-a vorbit în Evanghelie despre corectarea fraternă, ceva ce ne place să facem, dar nu prea vrem să primim. Evanghelia din această duminică ne vorbește despre ceva ce ne place să primim, dar ne este foarte greu să oferim: iertare.
Pentru a ne explica ce înseamnă iertarea și de ce este necesar să iertăm, Isus se folosește de o parabolă. Un servitor trebuia să-i plătească regelui o datorie foarte mare, dar nu își permitea să o restituie. Din milă, regele i-a iertat datoria. Însă, la scurt timp, acel servitor a întâlnit un altul care îi datora mult mai puțin. Deși el abia primise iertare, nu a fost capabil nici măcar să amâne datoria celuilalt servitor. Din cauza acestui comportament, primul servitor a fost pedepsit de rege, pentru că nu a știut să ierte.
Asemenea primului servitor, fiecare dintre noi a fost iertat de Dumnezeu de o datorie care l-a costat pe Isus însăși viața sa. Moartea Fiului lui Dumnezeu a fost consecința păcatelor noastre. Fiecare dintre noi meritam să fim pedepsiți. Dar moartea a fost învinsă prin crucea lui Cristos și prin ea noi am primit iertarea păcatelor.
Dacă vrem să avem parte de o viață nouă în Cristos, trebuie să primim iertarea sa, dar trebuie și să-i iertăm pe cei care ne-au greșit. În totalitate. Fără rezerve.
În această parabolă, servitorul rău nu a reușit să ierte datoria celuilalt servitor. Fiecare greșeală comisă de aproapele împotriva noastră este o datorie mică în comparație cu datoria pe care o avem față de Dumnezeu. Din acest motiv, nu trebuie să ezităm niciodată să iertăm.
Atunci când ne este greu să iertăm, să medităm la cuvintele regelui din parabolă: „Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?”
Și să nu uităm cuvintele pe care le spunem zilnic în rugăciunea „Tatăl nostru”: „Și ne iertă nouă… precum și noi iertăm”.
Iertarea ne eliberează de rănile din trecut. Ne ajută să înaintăm pe drumul vieții și ne oferă posibilitatea de a crește în har.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
