Regulile alimentare ocupau un loc important în viața poporului evreu, motiv pentru care oamenii țineau cu strictețe toate tradițiile primite de la bătrâni.
Și în lumea noastră există tot felul de tradiții și obiceiuri care sunt respectate într-o măsură mai mică sau mai mare. Avem tradiții legate de nuntă, botez, înmormântare, tradiții de Crăciun și de Anul nou, tradiții de Paște sau la alte sărbători, tradiții și obiceiuri naționale sau locale. Toate acestea sunt modalități prin care transmitem generațiilor viitoare o moștenire pe care am primit-o de la înaintașii noștri. Iar tradițiile religioase îmbină credința cu viața de zi cu zi.
După ce Dumnezeu a oferit poporului său cele zece porunci în pustiu, aceste reguli au trebuit să fie aplicate în tot felul de circumstanțe, pe măsură ce viața oamenilor se dezvolta, trecând de la o formă de viață nomadă, la o formă de viață sedentară, în momentul în care s-au sabilit în orașe și sate în Țara Promisă.
Astfel, s-a dezvoltat un set de interpretări din partea rabinilor, care au fost adunate în ceea ce se numește „Talmud”. Acestea sunt tradiții despre Sabat, îmbrăcăminte, căsătorie, afaceri, muncă, cult și mâncare. Tradițiile aveau rolul de a susține identitatea și credința poporului într-o lume non-evreiască sau într-o lume seculară. Prin intermediul tradițiilor, credința oamenilor era împletită cu viața de zi cu zi.
În Evanghelia acestei duminici, Isus nu critică întreaga tradiție a poporului, pentru că El însuși a ținut această tradiție. Ceea ce critică, în schimb, sunt tradițiile rupte de credința care le dă viață. Aceste tradiții nu ajută un om să ajungă sfânt. Sfințenia și păcatul vin din interior, din sufletul persoanei.
Ceea ce ne amintește Mântuitorul în această duminică este faptul că toate tradițiile ar trebui să exprime, să reînnoiască și să aprofundeze credința noastră, să-i pregătească un loc lui Dumnezeu în viața noastră. Așadar, ele exprimă, dar nu înlocuiesc credința.
Când facem semnul crucii cu apă binecuvântată, ne amintim de botezul nostru și ne punem încrederea în victoria pe care Isus a dobândit-o asupra morții prin pătimirea sa? Sau facem acest lucru doar din obișnuință?
Tradițiile ne amintesc de identitatea noastră și exprimă ceea ce suntem chemați să fim. Dar dacă le separăm de credință, ele riscă să rămână doar superstiții.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
