În fragmentul evanghelic din această duminică îl întâlnim pe Isus într-un loc retras alături de ucenicii săi. În acest context, el le adresează discipolilor două întrebări.
Prima: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”, iar a doua: „Dar voi cine spuneţi că sunt?”. Lansând aceste întrebări, Isus îi invită pe ucenici să identifice mai întâi opiniile și părerile care circulă despre el, apoi le oferă ocazia de a-și exprima propria convingere. Și în numele tuturor, Petru răspunde: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu”.
Dacă Isus mi-ar adresa personal aceste două întrebări, ce aș răspunde? În lumea noastră de astăzi ce părere au oamenii despre Isus? Poate că majoritatea creștinilor ar da răspunsul corect: Isus este Dumnezeu, Mântuitorul, Fiul Tatălui. Dar, uneori, aceste răspunsuri sunt mai mult teoretice decât personale. Pentru că este mai ușor să crezi câte ceva despre Isus decât să crezi în Isus.
Iar dacă ar fi să răspund la a doua întrebare, ce aș spune? Răspunsul meu teoretic, ideal, poate ar fi că Isus este Mântuitorul meu, Dumnezeul meu, Păstorul meu. Dar cred cu adevărat în aceste cuvinte? Credința în Isus Cristos nu trebuie să rămână una teoretică, ci trebuie să fie profund personală, să izvorască din adâncul inimii.
Credința este un dar pe care îl primim din partea lui Dumnezeu, după cum îi spune și Isus lui Petru: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri”.
Credința lui Petru în Isus nu a fost doar ceva ce a auzit de la alții, nu a fost doar o opinie, o părere, ci a fost ceva ce Tatăl ceresc i-a dezvăluit personal. Acesta este darul credinței.
Iar profesiunea personală de credință a lui Petru a devenit piatra de temelie pe care Isus a construit Biserica sa. „Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui”.
Prin aceste cuvinte, Isus dezvăluie planul pe care îl are cu Petru, acela de a-l stabili drept conducător al Bisericii sale.
În mod asemănător, profesiunea mea personală de credință poate deveni temelia solidă a sufletului, pe care să-mi clădesc apoi întreaga viață spirituală.
Așadar, cine este Isus pentru mine?
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
