Ascultăm duminicile acestea nişte evanghelii care ne prezintă un cu totul alt creştinism şi un cu totul alt Cristos decât ni-l imaginăm adesea. Nu vedem un Cristos care face compromisuri, care tace, care înghite orice, ci vedem un Cristos ferm, clar, radical. „Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă”, ne spunea duminica trecută. „Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la mine voi toți care săvârșiți fărădelegea”, ne spune astăzi. Pentru că Dumnezeu e într-adevăr bun, dar nu naiv. Dumnezeu este iubire, dar nu prostuţ. Iar dacă noi credem în Isus Cristos, atunci trebuie să credem în acest Cristos, bun, dar radical, căci altul nu există. Nu l-am auzit niciodată spunând: „Veniţi după mine. Nu contează cum. Important e să fim cât mai mulţi. Buni, răi, nu contează cum, fiţi cu mine. Să fie toţi dacă se poate!” Nu! Cristos a spus: „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele!” Adică „cine vrea să vină după mine, să facă asta, asta şi asta”.
Trebuie să recunoaștem că uneori ne lăsăm purtați de curiozitate. Și aceasta nu e un lucru rău, deoarece întrebările conduc la cunoaștere. Dar cum rămâne cu acea curiozitate frivolă, care nu urmărește esența lucrurilor? Fragmentul evanghelic ne oferă o astfel de întrebare: „Doamne, sunt puţini cei mântuiți?” După cum se vede, întrebarea se învârte asupra numărului: câţi sunt oare cei care se mântuiesc? Mulţi sau puţini? Dacă am primi răspunsul, cu ce se schimbă mântuirea noastră? Isus schimbă întrebarea şi atrage atenţia spunând: „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă”. Răspunsul lui Isus deplasează atenţia de la „câţi” la „cum” ne mântuim. Vedem, aşadar, că atunci când punem o întrebare despre mântuire pot fi două feluri de a o face. Putem întreba din curiozitate, pentru a obţine informaţii, fapte şi cifre care nu ne ajută la mântuire sau putem să întrebăm ceva relevant, căutând adevărul care conduce spre mântuire. Răsfoind evanghelia, vom vedea că Isus nu are timp pentru întrebări din curiozitate. De fapt, ori de câte ori cineva îl întreabă din simplă curiozitate, Isus profită de ocazie pentru a răspunde unei întrebări pe care persoana în cauză ar trebui să şi-o pună. Dacă în următoarea clipă stăpânul casei s-ar ridica şi ar încuia poarta, eu unde aş fi? Înăuntru sau afară? Răspunsul la această întrebare este cel mai important din câte există.
Pr. Cojan Marius, Colegiul Național Catolic „Sfântul Iosif” Bacău
