Duminica a XI-a din Timpul de peste An

Cele mai profunde mistere ale credinței pot fi înțelese doar de cel care are o credință profundă. Această înțelegere presupune mai mult decât o inteligență sclipitoare; ea necesită o atenție profundă și o familiaritate cu vocea lui Dumnezeu. Din acest motiv, în timp ce învăța mulțimile, Isus folosea adesea diferite imagini și parabole în loc să vorbească direct despre misterele Împărăției lui Dumnezeu.
Fragmentul evanghelic al acestei duminici ne prezintă două parabole care compară Împărăția lui Dumnezeu cu semințele. În prima dintre ele, sămânța crește încet, zi de zi, fără ca nimeni să știe, și ajunge să rodească. În cea de-a doua, este vorba despre grăuntele de muștar care, deși este foarte mic, devine copac și oferă păsărilor umbră și adăpost. Ambele parabole ne vorbesc despre rezultate mari care au avut începuturi mici. Câțiva saci de boabe pot produce o recoltă suficient de mare pentru a umple un hambar. O mică sămânță de muștar poate deveni adăpost pentru păsările cerului.
Aceste imagini agricole nu au rolul de a ne învăța cum să cultivăm pământul, ci ne vorbesc despre modul în care Împărăția lui Dumnezeu este prezentă în viața noastră.
În acest anotimp al verii, privind la frumusețea naturii care ne înconjoară, ar trebui să ne amintim că tot ceea ce vedem a început cu semințe mici, care au adus rod de-a lungul timpului.
Același lucru este valabil și în viața noastră spirituală, dar și în viața Bisericii.
Viața noastră spirituală primește sămânța credinței în sufletul și este udată cu câteva picături de apă la Botez. Este mai apoi hrănită cu Sfânta Împărtășanie și întărită cu cu Sfânta Crismă prin sacramentul Mirului. Toate harurile plantate prin aceste sacramente pot crește, se pot dezvolta și pot aduce roade într-o viață de sfințenie care îi poate inspira și pe cei din jurul nostru.
În viața Bisericii, semințele Împărăției lui Dumnrzeu sunt mereu semănate. Atunci când un părinte își învață copilul să facă semnul sfintei cruci, când un creștin îi vizitează pe cei bolnavi, îi ajută pe cei fără adăpost și îi sfătuiește pe cei care se afă în îndoială, atunci când oferim jertfa Sfântei Liturghii și ne rugăm pentru cei vii și pentru cei morți, semănăm semințele Împărăției lui Dumnezeu.
Misiunea noastră nu este aceea de a culege, ci de a planta semințe, care vor aduce roade la timpul potrivit.

Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău