Duminica a VI-a după Rusalii

Şi Iisus „văzând credința lor a zis slăbănogului: îndrăzneşte fiule! Iertate sunt păcatele tale!”
Evanghelia duminicii acesteia, a VI-a după Rusalii, evidențiază în mod deosebit puterea Mântuitorului Iisus Hristos de a ierta păcatele şi de a vindeca pe cei bolnavi.
Această putere dumnezeiască de a ierta păcatele a fost dăruită de Iisus Hristos ucenicilor Săi, iar prin ei, Bisericii Sale. Astfel, în Biserică, primim iertarea păcatelor prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi ne unim cu Hristos prin Sfânta Taină a Împărtăşaniei; (se numesc Taine pentru că în chip tainic – nevăzut, prin acestea lucrează Hristos Domnul) iar vindecarea de boli se dăruieşte mai ales prin Sfânta Taină a Maslului sau a Ungerii bolnavilor cu untdelemn sfințit.
Aşadar, Domnul Iisus Hristos ni Se descoperă în Evanghelia duminicii acesteia, cunoscător nu numai al bolii trupului, ci şi al bolii sufletului, nu numai al păcatelor omului, ci şi al pocăinței lui, iartă pe slăbănogul care vine la El cu credință şi îl consideră fiu duhovnicesc, arătându-I iubirea părintească şi milostivă a lui Dumnezeu.
Iisus Hristos Duhovnicul şi Doctorul nu divulgă, nu descoperă altora păcatele săvârşite de un bolnav, pentru că Domnul nu umileşte pe cel ce singur se smereşte şi vine cu credință.
Astfel, Domnul Iisus Hristos nu diminuează demnitatea persoanei umane întristată de suferința bolii, ci o salvează, o înalță, o eliberează de povara păcatului şi de durerea umilitoare a bolii. Plin de bunătate, Mântuitorul iartă, vindecă, ridică pe păcătosul bolnav, schimbă viața şi perspective lui, dăruindu-I sănătate şi bucurie.
Interesant este ca Evanghelia ne arată mai întâi credința puternică a celor ce l-au adus pe cel bolnav la Iisus, aşadar înțelegem că Domnul Iisus Hristos prețuieşte mult credința şi implicarea celor ce ajută pe cei bolnavi, pe cei aflați în dificultate sau în impas. Prin urmare, suntem chemați să arătăm iubirea creştină celor suferinzi, să-i sprijinim, să-i ajutăm, nu să-i judecăm.
În fața suferinței altora, să ne întărim în credință, să sporim în iubirea milostivă, rugându-ne cu smerenie, dar şi implicându-ne în salvarea şi ajutorarea lor.
Să devenim fiecare dintre noi mâinile prin care lucrează Dumnezeu în lume.

Pr. Radu Florin Grigoraș, Parohia Măgura, Bacău