Duminica a V-a a Paştelui

Continuăm să ne bucurăm de roadele misterului pascal pe care, cu bucurie, l-am celebrat la Paști. În toată această perioadă suntem invitați să reflectăm asupra mesajului care stă la baza întregului timp pascal: Isus este viața și învierea noastră. În Evanghelia Duminicii a V-a, luată din Sf. Ioan, Isus ne vorbește despre viața dumnezeiască pe care ne-a dobândit-o prin suferințele, moartea și învierea sa, exemplificând-o prin imaginea viței de vie: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine și eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic” (In 15,5). În această imagine se oglindește relația intimă dintre dintre Isus și ai săi. Ucenicii lui Isus sunt legați de Învățătorul lor așa cum mlădițele sunt legate de butucul de vie. Este o legătură puternică și are ca „sevă” iubirea, însăși iubirea lui Dumnezeu. Cine rămâne în Cristos trăiește și aduce rod; cine se rupe de Cristos, acela nu mai rodește, se usucă și moare. Așa este și pentru noi, creștinii de astăzi. Prin botez am fost „altoiți” pe Cristos și am primit de la el, în mod gratuit, darul unei vieți noi. Putem și trebuie să rămânem în comuniune vitală cu Cristos. Roadele acestei uniri profunde cu Isus sunt minunate. Primim un nou mod de a fi, deoarece viața lui Cristos devine a noastră; putem să gândim ca el, să acționăm ca el, să vedem lumea cu ochii lui. Faptele noastre devin roade ale noastre ca „mlădițe” dacă sunt unite și își trag forța din „vița” care este Isus. Ele devin astfel roade pentru viața veșnică. Condiția este comuniunea vitală cu Domnul prin harul sfințitor. În acest sens, prima preocupare a creștinului trebuie să fie aceea de a consimți să trăiască viața lui Cristos, devenind parte din el, așa cum mlădițele sunt parte a viței, iar scopul fundamental al vieții este acela de a deveni, prin har, ceea ce este Isus prin natură: fiu al lui Dumnezeu. În fața unei asemenea demnități inima noastră tresaltă de bucurie și se înclină în semn de recunoștință și mulțumire înaintea Domnului, pentru că a voit să pună în noi o asemenea bogăție.

Pr. Petre Ţîmpu, Parohia Catolică „Schimbarea la faţă a lui Isus” Bacău