Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică ne invită să medităm asupra misiunii noastre de creștini, aceea de a fi vestitori ai Evangheliei. Chemarea la misiune poate apărea când ne așteptăm mai puțin. Dumnezeu ne oferă harul său în cele mai obișnuite împrejurări ale vieții.
Evanghelia din această duminică (Luca 5,1-11) ne spune că o mare mulțime se îmbulzea în jurul lui Isus ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Oamenilor le era sete de acest cuvânt, iar Isus vrea să le potolească setea.
În timp ce predica, el vede două bărci pe malul lacului, și pescarii care își spălau năvoadele goale. Oameni obosiți, dezamăgiți că nu au prins nimic după o noapte întreagă.
Isus vrea să-i implice și pe ei în predicare. Are nevoie de o barcă. Urcă în barca lui Simon și, ne spune evanghelistul Luca că „l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal”. Isus îl roagă pe Simon. Nu intră nepoliticos în viața lui. Știe că a avut o noapte grea, iar cuvintele pot avea greutatea lor.
La fel face Domnul și cu noi. Vine la noi la sfârșitul nopții, urcă în barca noastră goală, când simțim că sufletul ne este gol, când viața noastră e plină de păcate, dezamăgire, amărăciune. Isus vine alături de noi și ne invită să ne îndepărtăm puțin de mal, pentru a putea auzi cuvintele lui, nu doar zgomotul descurajării și plângerilor noastre.
Apoi, când, asemenea lui Petru, începem să avem încredere, el îndrăznește și ne spune: „Înaintează în larg şi aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!”.
La auzul acestor cuvinte, prima reacție este descurajarea: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic”. Este momentul regretului de a fi nevoit să plece acasă fără nimic, cu mâna goală. Apoi apare încrederea: „însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. Petru ascultă îndemnul, iar toată lumea este entuziasmată și uimită de pescuirea minunată.
Întâlnirea cu Isus îi schimbă viața lui Petru: din pescar devine apostol, vestitor al Evangheliei și al iubirii lui Dumnezeu. Primește misiunea de a vesti tuturor oamenilor mântuirea lui Dumnezeu.
Întâlnirea cu Cristos ne motivează pe fiecare dintre noi să ieșim în întâmpinarea celor care au nevoie de ajutor, de o vorbă bună sau chiar de o simplă vizită, și ne face conștienți de faptul că în noi lucrează harul lui Dumnezeu.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
