Pe măsură ce ne apropiem de sărbătoarea Paștelui, observăm în Evanghelie cum crește ostilitatea cărturarilor și a fariseilor față de Isus. În contrast cu aceste sentimente de ură, întâlnim milostivirea și îndurarea lui Isus față de cei păcătoși.
În fragmentul evanghelic din duminica a V-a a Postului Mare (In 8,1-11), evanghelistul Ioan ne relatează faptul că fariseii şi cărturarii au adus în fața lui Isus o femeie prinsă în adulter și i-au spus: „Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?”.
Adversarii lui Isus nu erau interesați de circumstanțele care au dus la acțiunile femeii. Ei căutau doar să-l prindă pe Isus în cursă și să-l acuze că încalcă legii. De fapt, în spatele procesului acestei femei se profilează procesul lui Isus.
Dacă o condamna, încălca legea romană, întrucât dreptul de a trimite pe cineva la moarte era rezervat romanilor. Dacă îi lua apărarea, încalca legea ebraică, fiind pasibil de moarte pentru blasfemie.
În timp ce adversarii așteaptă un răspuns, Isus se apleacă și începe să scrie cu degetul pe pământ. Nu se grăbește să dea un verdict. Tăcerea lui îi invită pe toţi la reflecție.
Apoi, în urma insistențele, răspunde: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!”. Și aici începe convertirea: acuzatorii își examinează propriile păcate și, cu sinceritate, unul câte unul, încep să se retragă.
Convertirea înseamnă o schimbare a mentalității, o schimbare a punctului de vedere. Iar relatarea evangheliei din această duminică ar trebui să schimbe și modul nostru de a gândi.
Auzind vorbindu-se despre convertire, putem crede că este vorba doar de convertirea acelei femei și nu luăm în seamă faptul că toți se convertesc, inclusiv cei care erau pregătiți să arunce cu piatra.
Finalul evangheliei ne prezintă întâlnirea dintre Isus și femeia acuzată, o întâlnire față în față care ne prezintă imaginea unui Dumnezeu milostiv. Deși Isus nu este de acord niciodată cu păcatul, el este mereu dispus să-l ierte pe cel păcătos.
Isus îi spune femeii iertate: „Nici eu nu te condamn. Mergi, de acum să nu mai păcătuiești”. Într-o formă asemănătoare ne adresează și nouă aceste cuvinte de fiecare dată când ne apropiem de sacramentul Spovezii.
Să nu uităm că Dumnezeu nu ne judecă și nu ne condamnă. El ne iubește și ne oferă cu bucurie iartarea sa.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
