Sfânta Evanghelie din duminica aceasta ne relatează minunea săvârșită de către Domnul Iisus în cetatea Capernaumului, prin care redă sănătatea la doi orbi și un mut. Se împlinește profeția Vechiului Testament: „Va deschide ochii celor orbi și va scoate din temniță pe cei robiți” (Isaia 48,7). Tot în Capernaum, Domnul este prezentat ca făcând și alte vindecări minunate, iar orașul este numit ca fiind „patria” sau „cetatea Sa”.
Minunile erau parte permanent prezentă în predica Domnului: „mulţimi multe au venit la El având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat” (Matei 15, 30); „Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi neputinţa în popor” (Matei 9, 35). Pentru aceasta „Îl urmau mulţimi numeroase din Galileea, din Decapole, din Ierusalim şi Iudeea şi de dincolo de Iordan” (Matei 4,23-25).
Astăzi sunt miluiți și acești doi orbi loviți poate de cea mai cruntă suferință – neputința de a se bucura de razele soarelui și de a trăi veșnic în singurătate… Înțelegem de ce cei doi orbi îl urmau și doreau cu ardoare să fie miluiți… „Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor.”(Matei 9,28-29).
Cuvintele Mântuitorului „După credinţa voastră, fie vouă!”, identifică „medicamentul” vindecării, dar și arată necesitatea credinței ca „tratament” în dobândirea vindecării. Acest lucru este arătat și predicat de Iisus în mod clar și imperativ: „Pe toate câte le cereți, rugându-vă cu credință, să credeți că le veți primi.” (Marcu 11,24). Prin urmare este important să-i cerem Domnului, darul de a trăi viaţa noastră într-o credinţă vie, adevărată şi responsabilă, o credinţă pe care să o dăm şi copiilor noştri… „şi cu această credinţă, vom fi capabili să transformăm cele mai urâte neînţelegeri, într-o frumoasă simfonie de fraternitate” (M.L. King).
Din Evanghelia de astăzi vedem că vindecarea coincide cu tămăduirea bolilor, a slăbiciunilor umane, adică cu învingerea răului care îl apasă pe om. Este minunat faptul că în timp ce „Dumnezeu coboară la noi, ne umple de darurile Sale, după măsura credinţei noastre, pentru că nu vrea să facă totul de unul singur şi în chip magic, ci prin dialog şi prin colaborare cu omul. De fapt, rugăciunea stabileşte un dialog real al omului cu Dumnezeu dându-i posibilitatea să devină un fiu al Său”. (Iosif Isihastul).
Aflându-ne în Postul Adormirii Maicii Domnului în aceste zile se cade cu mai multă credință și nădejde să alergăm la Mântuitorul Iisus spre a ne găsi tămăduire prin postire, credință și rugăciune la multele și apăsătoarele noastre suferințe cântând și zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”.
Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău
