Nu cred că există om care la un moment al vieţii sale, să nu se fi întrebat care este scopul vieţii noastre? Nu este un răspuns uşor; şi dacă avem curiozitatea să întrebăm zece oameni, vom primi probabil zece răspunsuri diferite.
Dacă şi noi ne-am pus o astfel de întrebare şi nu am găsit încă un răspuns, iată că citirea de astazi este de natură să ne lumineze şi să ne dea o rezolvare. Acest capitol (17) din Evanghelia lui Ioan, pe care unii îl numesc “Rugăciunea preoţească a lui Iisus”, ne spune că lumea este un câmp de luptă; o luptă dintre forţele răului şi cei ce ascultă de legile lui Dumnezeu. Iisus se roagă atât pentru Sine şi ucenicii Săi, cât şi pentru toţi creştinii,ca să fie păziţi de potrivnic şi să rămână în credinţa lui Dumnezeu.
Mântuitorul spune: ”Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine”(Ioan 17,7)
Aşadar, cei ce au căutat scopul vieţii în ştiinţă şi nu l-au găsit acolo, n-ar trebui să se mire; pentru că Iisus ne spusese deja că adevărata cunoaştere vine de la Dumnezeu. Nu trebuie să ajungem la concluzia că dacă am petrecut 20 de ani în şcoli, suntem atotşiutori.
Spune acelaşi evanghelist Ioan în prima sa epistolă soborniceasca : “ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”(I Ioan 2,15-17). Despre multe lucruri noi credem că sunt importante, dar pentru Dumnezeu ele nu sunt. De ce oare spune evanghelistul că dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el? Nu Dumnezeu a creat această lume? Bineînţeles că Dumnezeu a creat lumea şi ca orice lucru zidit de Dumnezeu, lumea a fost bună. Numai că, lumea în care trăim noi astăzi a fost erodată de păcat. Păcatul este acela care ne întunecă gândirea şi ne face să căutăm scopul vieţii, acolo unde el nu se află. Atâtea lucruri par a fi bune şi demne de a ne face din ele scopul vieţii, dar în realitate sunt numai amăgiri (averile, puterea şi rangul, plăcerile, alcoolul,etc.) Dar dacă înţelesul vieţii nu poate fi găsit în lumea în care trăim şi nici în ştiinţă, atunci unde poate fi găsit?
Iată că versetul al treilea, ne dă răspunsul pe care îl căutăm : “Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17,3). Cu alte cuvinte, scopul vieţii este de a avea o relaţie cu Dumnezeu, de a-L cunoaşte pe El, prin adevărata credinţă pe care ne-o arată Însuşi Fiul Său- Iisus Hristos.
Dumnezeu ne-a creat ca să fim fericiţi şi să ne bucurăm de lumea pe care a creat-o El, dar pentru ca să ne bucurăm de acea lume, trebuie să Îl căutăm mai întâi pe El.
Atunci lumina Sa ne va deschide ochii şi vom vedea şi întelege lucruri care până atunci ni se păreau de neînţeles : „Căutaţi întâi Împăraţia Cerurilor şi dreptatea Lui apoi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”(Matei 6,33).
Pr. Liviu Burlacu
Centrul Izvorul Tămăduirii-Bacău
