În primele duminici după Rusalii, ne întâlnim cu Mântuitorul Hristos prin Sfintele Evanghelii de la Sfintele Liturghii, care în majoritatea lor ne înfăţişează minuni săvârşite de Domnul spre a ne întări în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu cel Întrupat, Răstignit şi Înviat.
Minunile, şi atunci ca şi azi, impresionau puternic mulţimile, care, inevitabil, exclamau: „Osana întru cei de sus”(Marcu XI, 9) sau: „niciodată nu s-au mai văzut asemenea lucruri în Israel! “ (Matei IX,63).
În Duminica a patra după Rusalii îl găsim pe Domnul în Capernaum-oraş din nordul Ghenizaretului, unde este întâmpinat ca de obicei de mulţi oameni dornici să afle mesajul Său, dar şi nerăbdători spre a dobândi izbăvire de multele lor suferinţe, necazuri şi nevoi care copleşeau lumea şi atunci ca şi în zilele noastre. Acum vine la Dânsul şi un sutas al armatei romane de ocupaţie care se roagă pentru “un servitor al său pe care-l preţuia şi care era pe moarte”(Luca VII,1-10) şi care „se chinuia cumplit”. Domnul Iisus îi răspunde blând: „Voi veni şi-l voi tămădui”(Matei VIII,6-7).
Urmează o rugăminte şi totodată o mărturisire a credinţei şi smereniei din partea sutaşului, care ne uimeste şi pe noi: „Nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, porunceşte numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea!” Mântuitorul recunoaşte şi recomandă în acelaşi timp în mod plenar smerenia şi credinţa sutaşului zicând : „Adevăr grăiesc vouă, nici în Israel n-am găsit atâta credinţă…Du-te şi după cum ai crezut, fie ţie! Şi s-a vindecat sluga în ceasul acela.”(Matei VIII,7-13).
Sutaşul păgân al armatei romane de ocupaţie devine în mod paradoxal exemplu de urmat pentru ucenici. Este pildă de credinţă şi smerenie. Devine argument că Hristos a venit spre a ne mântui pe toţi cei ce credem în El! Nimic nu e cu neputinţă pentru credinţă ! ( Matei XVII,20). Minunile sunt săvârşite prin credinţă (Evrei,XI,7-38).
Credinţa coboară Harul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine asupra celui ce se roagă, înmulţeşte darurile Sfântului Duh în inimile noastre îmbrăcate în haina smereniei. Credinţa şi smerenia de care a dat dovadă sutaşul, sunt medicamente ce pot vindeca lumea. Meditând asupra acestei minuni şi noi suntem încredinţaţi că putem alerga la Mântuitorul, ne putem apropia de Dânsul şi totdeauna cu credinţă ,smerenie şi dragoste putem să-L implorăm zicând: Poposeşte Doamne în inimile noastre , risipeşte de la noi tot gândul cel rău , izbăveşte-ne de suferinţe şi nevoi, ca pururi să Te lăudăm Mântuitorul şi Izbăvitorul sufletelor noastre.
Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău
