Evanghelia Duminicii a IV-a din Timpul de Peste An ne prezintă o zi din viața lui Isus. După ce și-a ales primii discipoli, îl întâlnim pe Isus în sinagoga din Cafarnaum, într-o zi de sâmbătă, zi de cult, unde învață și săvârșește prima sa minune, cea a eliberării unui om posedat de un duh necurat.
Întâlnim aici două realități total opuse: Isus, binele prin excelență, și răul, prezent în duhul necurat. La o primă vedere, ne poate surprinde faptul că acel duh necurat știe cine este Isus. Însă, atunci când există două lucruri opuse, fiecare dintre ele îl evidențiază foarte clar pe celălalt.
De exemplu, culoarea neagră se vede mai clar atunci când este pusă în fața unui lucru de culoare albă. Căldura este mult mai sesizabilă după ce am experimentat frigul. Iar un zgomot puternic este mult mai strident dacă se produce într-un moment de liniște deplină. La fel este cu binele și cu răul. Isus, Cel Sfânt al lui Dumnezeu, se vede mai clar atunci când intră în contact cu un duh necurat.
Relatându-ne această minune ca fiind prima, evanghelistul Marcu ne arată încă de la început scopul pentru care Isus a venit în lume: acela de a ne elibera de cel rău și de păcat.
Isus era privit ca un cunoscător al Legii, deoarece este primit în sinagogă să citească din Scriptură și să predice, să comenteze textul citit. Evanghelistul nu ne spune ce anume învăța Isus, dar subliniază că toți au rămas uimiți de învățătura sa.
„El învăța ca unul care are autoritate, și nu în felul cărturarilor”. Cărturarii repetau ceea ce au învățat de la maeștrii lor. Isus, în schimb, este original, spune lucruri noi, nu în numele altora. Nu se folosește de autoritatea altora, ci se prezintă cu o autoritate proprie: „Eu vă spun”.
Isus este mult mai mult decât un Maestru, nu e unul care repetă ceea ce au spus alții, El este un Profet, care vestește ceea ce spune Dumnezeu.
La fiecare Sfântă Liturghie ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, iar acest Cuvânt ne oferă mereu o învățătură nouă, dată cu autoritate. Important este să ne lăsăm uimiți de învățătura sa, să avem dorința de a cunoaște mai bine acest cuvânt și de a-l pune în practică.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
