În duminica a IV-a din Postul Mare (Lc 15,1-3.11-32), Isus ne prezintă „parabola Fiului risipitor”, sau „a fratelui mai mare”, sau „parabola Tatălui iertător”. Această parabolă are mai multe denumiri, pentru că fiecare personaj ne vorbește în mod diferit, trasând trei căi de urmat în drumul spre sărbătoarea Paștelui.
În întâlnim mai întâi pe fiul risipitor care își cere moștenirea, pleacă într-o țară îndepărtată și pierde totul. Această „țară îndepărtată”, fără nume, nu este un loc; este un mod de viață, o stare a inimii. Poate am cunoscut de multe ori această „țară îndepărtată”, am uitat de Biserică și de Evanghelie și am urmat propria noastră cale. Suntem ademeniți de locuri sau situații în care „păcatul” pare atractiv și distractiv. Însă nu pentru mult timp. La un moment dat fiul risipitor își revine în fire și spune cu sinceritate: „Am păcătuit”. Recunoașterea acestui adevăr îl ajută să se întoarcă acasă, să înceapă o viață nouă.
A doua cale în drumul spre Paște este cea a fratelui mai mare. Uneori avem impresia că oamenii care se căiesc de păcate nu ar trebui să fie iertați prea ușor. Cei care au greșit nu au nevoie de reproșurile noastre. Au nevoie, în schimb, de ajutorul nostru pentru a începe să meargă din nou alături de Biserică, să meargă pe calea vieții. Aceasta este lecția fratelui mai mare pentru noi: păcătoșii care se căiesc au nevoie de ajutor pe drumul de întoarcere acasă, nu de reproșuri sau judecăți.
În final întâlnim calea Tatălui, cel care este dispus să-l primească pe fiul căit și care caută să aducă reconcilierea în familie. Pentru ambii fii, și pentru noi toți, Tatăl caută căi de împăcare, plecând de la situațiile concrete în care ne aflăm. Nu spune doar cuvinte, ci face gesturi concrete. În lumea de astăzi sunt mulți oameni experți în dezbinare. A construi punți între oamenii divizați pentru a le reda pacea nu este ușor. Calea Tatălui pe care ne-o prezintă parabola din această duminică este aceea de a fi constructori de punți.
Parabola de astăzi nu are un final, ci rămâne o povestire deschisă, pentru că fiecare cititor trebuie să ia o poziție, să aleagă o cale. Eu ce cale aleg să urmez pentru a putea trăi cu bucurie sărbătoarea Paștelui care se apropie?
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
