De-a lungul istoriei au avut loc multe nenorociri și dezastre cărora omul nu le-a putut găsi o explicație. Fragmentul evanghelic relatat în duminica a III-a din Postul Mare (Lc 13,1-9) ne prezintă două evenimente tragice.
Câțiva oameni îi relatează lui Isus faptul că Pilat a ucis într-un loc sacru mai mulți credincioși și a amestecat sângele lor cu cel al jertfelor pe care le aduceau. Și vedem aici violența omului, a celui mai puternic.
Isus amintește apoi de un alt eveniment (căderea turnului din Siloe) care ne arată că moartea imprevizibilă nu vine doar prin răutatea omului. Există multe evenimente și fenomene naturale care provoacă moarte și ne fac să ne punem anumite întrebări. Cu ce au greșit acei oameni?
În fața unor astfel de întâmplări tragice, Isus nu propune teorii, ci preferă să tacă, pentru că în fața suferinței orice cuvânt este de prisos. În schimb, îi invită pe ascultătorii săi la convertire, pentru a nu fi luați prin surprindere în clipa morții.
În fața răului și a suferinței prezente în lume, răsună îndemnul lui Isus la convertire: „Dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel”. Aceasta nu este o amenințare, ci este o afirmație care exprimă durerea și îngrijorarea lui Dumnezeu. Convertirea înseamnă să întoarcem spatele urii și violenței, să-i iubim pe frații noștri, să nu fim indiferenți și să auzim strigătul celor care suferă.
La finalul fragmentului evanghelic întâlnim și o notă de speranță, ilustrată de parabola smochinului.
După trei ani în care stăpânul nu a găsit roade, obosit să mai aștepte, poruncește să fie tăiat. Dar grădinarul înțelept insistă: „Mai lasă-l și anul acesta”.
Isus nu este de acord cu tăiatul. El nu acționează pentru a distruge. El oferă încredere tuturor: femeii adultere, vameșilor, fiecărui om. Poate mai avem nevoie de puțin timp, de îngrijire și vom aduce roade. Pentru că rădăcinile sunt sănătoase. Iar Isus nu privește la ramuri, ci la rădăcini.
Această parabolă îl prezintă pe Dumnezeu ca un grădinar care a semănat mult și are încredere că vom aduce roade. Avem rădăcini bune. Suntem asemenea unui pom care poate da roade bune, în familie, la muncă, în lumea în care trăim.
Postul Mare este un timp prielnic pentru a ne îngriji de sufletul nostru. Niciodată nu este târziu pentru a ne converti. Însă de ce să amânăm când am putea să începem chiar astăzi?
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
