În cea de-a doua duminică din Postul Mare, Evanghelia ne relatează evenimentul Schimbării la Față a lui Isus (Mc 9,2-10).
Cu șase zile înainte de acest eveniment, Isus le-a vorbit pentru prima dată ucenicilor săi despre pătimirea și moartea sa, spunându-le că „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (Mc 8,31). În fața acestui anunț, discipolii au fost cuprinși de teamă și de confuzie. Cuvintele lui Isus erau greu de înțeles: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!” (Mc 8,34).
După ce au meditat timp de șase zile la aceste cuvinte, ucenicii au avut privilegiul de a fi martorii transfigurării, moment în care le-a fost descoperită adevărata identitate a lui Cristos, aceea de „Fiu preaiubit al Tatălui”.
În viața noastră pot apărea situații sau evenimente pe care le acceptăm cu greu. Însă toate acestea trebuie privite ca o invitație din partea lui Dumnezeu de a ne lua crucea și de a-l urma.
Crucea lui Cristos poate avea diferite forme în viața noastră. O putem experimenta când ne străduim să renunțăm la mânie, ca să putem oferi iertare celui care ne-a rănit. O putem experimenta la aflarea unei vești triste, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, o boală, pierderea unui loc de muncă etc. Tristețea, resentimentele, furia, teama și alte sentimente asemănătoare sunt adesea cele mai dificile cruci pe care suntem chemați să le îmbrățișăm și să le purtăm.
Chiar dacă a fost un eveniment de scurtă durată, manifestarea gloriei lui Isus a fost experiența de care ucenicii aveau nevoie pentru a putea accepta ceea ce Domnul a prezis cu privire la pătimirea sa.
Dacă simțim că greutatea crucii ne apasă, atunci Transfigurarea este exact experiența de care avem și noi nevoie. Dacă simțim că viața este dificilă în acest moment, să ne gândim la cele șase zile în care ucenicii s-au confruntat cu misterul pătimirii. Să ne gândim la confuzia, îndoielile și teama lor. Și apoi să privim spre munte, unde strălucește gloria lui Dumnezeu, cel care ne eliberează de orice teamă.
Împreună cu ucenicii să medităm la strălucirea chipului lui Dumnezeu și să-i mulțumim pentru că ne întărește în clipele grele.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău
