La fel ca și în duminica trecută, Isus este surprins astăzi tot în satul său natal, Nazaret, continuându-și comentariul asupra fragmentului scripturistic luat din cartea profetului Isaia.
Vestea despre faima și puterea miraculoasă a lui Isus se răspândise foarte repede, în tot ținutul, astfel că în acea sâmbătă, sinagoga a fost nevoită să-și deschidă larg porțile pentru a-și primi copiii. Multe fețe noi, numeroase persoane din satele învecinate, au venit cu gândul, că Isus, cel pe care îl cunoșteau de mic, va face o minune și în mijlocul lor. Probabil cu toții trăiau în acele clipe unele sentimente de mândrie datorită faptului că Isus crescuse în mijlocul lor, era al lor, însă acest sentiment de mândrie, de uimire în cele din urmă, s-a transformat într-o ură care-i constrângea să-l ucidă pe Isus fără discuții.
Cel mai deranjant lucru pentru nazarineni a fost faptul că ei și-au dat seama că pe Isus nu-l pot anexa, nu-l pot utiliza, făcându-le măcar o minune, așa cum a făcut la Cafarnaum. Ei se așteptau la o demonstrație miraculoasă din partea concitadinului lor, însă nu vor primi aceasta. Refuzul acestora, în cele din urmă, și dorința nebună de a-l ucide, îi face să devină simbolul întregului Israel care căuta semne, care dorea miracole, reducând astfel credința la o chestiune pur fantastică.
Însă Isus, nu se lasă purtat de dorințele celorlalți, ci el apare ca fiind ultimul profet, vocea ultimă și perfectă lansată de Dumnezeu omenirii. Dar mulțimea, ca și în cazul profeților din vechime, refuză să ia în calcul cele spuse de Isus. Și așa cum profeții amintiți în Evanghelie, refuză să facă minuni în țara lor, iată că și Isus, refuză să mijlocească pentru nazarineni, și exclus fiind de aceștia, va deveni eliberatorul păgânilor. Pentru israeliți Isus era o piatră de scandal, o prezență iritantă și supărătoare, care trebuia înlăturată, la fel cum în trecut erau eliminați profeții și apelurile lor la credință și dreptate.
Însă Isus nu se descurajează, îşi dă seama că inima acestui popor nu s-a schimbat în urma morții ultimului profet, conștientizează că este nevoie de ceva mai mult pentru a-l face să se îndrepte, însă asta nu intra în planul lui Dumnezeu care se bazează doar pe iubire și libertate.
De multe ori rămânem uimiți si noi de împietrirea Israelului, însă privind la noi înșine oare nu descifrăm aceeași dorință ca a nazarinenilor de a trăi sau vedea un miracol? Oare nu trăim cu impresia că o minune ne-ar schimba perspectiva despre Cristos?
Pr. Roca Paul, Parohia Catolică „Sfânta Ana” Lespezi
