Pregătirea noastră sufletească pentru sărbătoarea Naşterii lui Isus Cristos în sufletele noastre continuă cu duminica a 3-a din Advent. În această duminică, biserica ne invită la bucurie. Evanghelistul Luca, ne prezintă acel episod când la Ioan Botezătorul, care predica în pustiu, vin diferite persoane (vameși, soldați…) care îl întreabă: „Noi ce trebuie să facem?”. Iar Ioan Botezătorul le răspunde: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” (Lc 3,12).
Suntem aproape de sărbătoarea Nașterii Mântuitorului! Sărbătoarea Crăciunului, prin farmecul ei ne invită la bucurie!
Bucuria este o constantă a vieții fiecărui om. Ea poate însemna bunăstare în familie: să ai ce pune pe masă, să-ți vezi soțul, soția, copiii sănătoşi… Lucruri și momente frumoase!
Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a înzestrat cu o inimă. Ea nu este inventată! Aceasta ne este dăruită! Inima noastă, este chemată să ofere bucurie, pace, liniște.
Evanghelistul Luca, ne face să descoperim că Ioan Botezătorul i-a primit pe toți, iar prin învățătura lui a pregătit venirea Mântuitorului. Poate de multe ori și noi îi punem aceeași întrebare lui Dumnezeu: „Eu ce trebuie să fac?”.
Nu trebuie numaidecât să ne oferim tunica. Dar dacă privim la bunătatea lui Dumnezeu din viața personală, atunci vom avea și bucurie în suflet, și o tunică, și mâncare pentru cei lipsiți, și multe de dat și de primit!
Bucuria oferă pace, o pace care înseamnă TOTUL!
Dragi creștini, FIȚI BUNI, iar Dumnezeul păcii și al bunătății va fi cu noi! Ioan Botezătorul care a pregătit calea Domnului, ne-a invitat la pocăință, la convertire. Avem posibilitatea să creştem în bunătate, în dărnicie, doar dacă ne despuiem de noi înşine, dacă ne convertim căutând să avem gânduri care nu judecă, cuvinte care nu jignesc sau fapte care nu-i nedreptăţesc pe ceilalţi. Totul depinde de noi! Să nu ne lăsăm amăgiţi de mândrie. Să îmbrăţişăm prin umilinţă adevărul despre noi înşine, aşa cum a făcut şi fiul risipitor, iar acest lucru ne va elibera de vicii, de false impresii despre noi înşine, de frustrări. O inimă este cu adevărat plină de bucurie când recunoaşte adevărul despre sine, când primeşte iertarea lui Dumnezeu şi învaţă să se ierte şi să se accepte pe sine.
Fie ca pruncul din iesle să ne găsească cu o inimă curată și plină de bucurie! Amin!
Pr. Sorin Bereş, Parohia Catolică „Sfântul Gheorghe” Lilieci
