„Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi.” (Lc 24,46)
Timpul Pascal în care ne aflăm continuă să ne prezinte evenimentele ce s-au succedat după învierea lui Cristos din morți. După ce duminica trecută am fost invitați să îl descoperim pe Isus înviat prin prisma ucenicilor, care mergeau spre Emaus, în această duminică, evanghelistul Luca prezintă în prima parte a evangheliei mărturia pe care cei doi o dau ucenicilor despre întâlnirea lor cu Isus înviat, pe drumul spre Emaus.
În acest context, le apare din nou Cristos adresându-li-se: „Pace vouă!”
Acest salut este un îndemn pentru fiecare dintre noi de a trăi și a practica zilnic această pace a lui Isus. E dureros, astăzi, să vezi atâtea persoane care trăiesc în dușmănie, care nu își vorbesc de ani buni, care au uitat că nu poți avea aceea pace și liniște interioară, dacă ea nu izvorăște din Dumnezeu. Să fim așadar, oameni ai păcii!
Contrariați, tulburați, speriați de arătarea lui Cristos, ucenicii au impresia că văd un duh: „De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am! Și, spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele”.
De multe ori și noi, suntem asemenea acestor ucenici: suspicioși, tulburați, neîncrezători și fără perspective de viitor trăind astfel, o viață fără sens, fără Dumnezeu. Ceea trebuie să nu pierdem niciodată din vedere, e următorul lucru: Cristos Înviat este cel care dă sens vieții noastre. Doar el poate să înflăcăreze inima noastră de a face trecerea de la păcat la viață, de la minciună la adevăr, de la neîncredere la speranță.
În a doua parte a evangheliei, Isus le amintește ucenicilor, și ne amintește și nouă că, de învierea lui au dat mărturie Legea lui Moise, profeții, de lungul timpurilor și cartea Psalmilor. Un amănunt important, subliniat de evanghelist, îl constituie faptul că Isus le deschide și le luminează mintea pentru a înțelege acest adevăr al credinței. Să îl rugăm și noi pe Cristos să ne lumineze în fiecare zi din viața noastră pentru a umbla mereu în lumină, așa cum ne invită sfântul apostol Paul.
Să nu uităm niciodată faptul că suntem invitați să fim zilnic martori ai învierii și să trăim acest eveniment central al credinței creștine nu doar la nivel teoretic, ci practic!
Pr. Anton Galaţanu,
Parohia „Sfântul Anton de Padova” Faraoani
