Duminica a 3-a a Paştelui

Este simplu să vedem tripla întrebare a lui Isus „Mă iubeşti?” şi triplul răspuns afirmativ al lui Petru ca fiind mărturia lui Petru despre credinţa lui în Isus. Ceea ce nu este atât de uşor de văzut este faptul că acest dialog reprezintă mărturisirea vinei lui Petru.
V-aţi întrebat vreodată de ce Isus a trebuit să îl întrebe pe Petru de trei ori dacă îl iubeşte? Putem vedea aici o legătură cu tripla negare a lui Petru că l-ar cunoaşte pe Isus. Dar aceasta nu este totul. În traducerea noastră, dialogul celor doi sună în regulă. În greacă însă vedem că Petru nu răspunde chiar la întrebarea care i se pune.
În Biblia greacă există trei cuvinte diferite traduse de obicei prin „iubire”. Există eros, adică iubire senzuală sau erotică, precum cea care conduce la căsătorie. Iubirea erotică se bazează pe simţuri şi emoţii care găsesc obiectul iubirii atrăgător. Apoi este philia, adică a-ţi plăcea ceva, a avea admiraţie sau devoţiune faţă de o persoană demnă sau un anumit lucru; este iubirea pentru un erou, pentru părinţi, pentru artă. Această iubire cântăreşte în minte dacă obiectul iubirii merită sau nu. În fine, este agape, care înseamnă iubirea gata de sacrificiu, iubirea necondiţionată, chiar şi pentru o persoană care nu merită şi chiar dacă în urma iubirii nu câştigi nimic. Iubirea de tip agape stă în voinţă. Este o decizie.
Isus îl întreabă pe Petru: „Agapas me?”, adică „Mă iubeşti tu atât de mult încât să te jertfeşti pentru mine?” Petru ştie că nu a ajuns la acel nivel de iubire. El ştie că s-a lepădat de Isus pentru a-şi salva viaţa. Şi care este atunci răspunsul lui Petru? El spune: „Philô se”, adică „Da, Doamne, ştii cât de mult îmi place de tine, cât de mult te admir.” Acum înţelegem de ce acest dialog este de fapt o mărturisire: Petru mărturiseşte păcatul său. „Da, îmi place de tine şi te admir, dar nu, nu am fost în stare să te iubesc cu acea iubire gata de sacrificiu pe care o ceri Tu.” Atunci Isus îl întreabă a doua oară dacă îl iubeşte total, iar Petru răspunde din nou că simte doar philia pentru El. În cele din urmă, nedorind să îl facă de ruşine, Isus îl întreabă: „Simţi philia pentru mine?” Iar Petru răspunde: „Da, simt philia pentru tine.” Astfel, Isus îl acceptă pe Petru aşa cum este. Chiar şi philia este suficient de bună pentru El.
Exemplul lui Petru ne invită să aducem la suprafaţă ceea ce ne face să îl renegăm pe Domnul pentru ca el să ne vindece. Să ne alăturăm deci astăzi lui Petru şi să mărturisim cu el: „Te iubesc Doamne. Vino în ajutorul lipsei mele de iubire”.
„Mă iubeşti mai mult decât aceştia?” (In 21,15)

Pr. Giurgică Valentin, Parohia Catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” Bacău




Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.