Un cuplu a fost întrebat: „Cum aţi rămas căsătoriţi timp de 65 de ani?”. Aceştia au răspuns: „Ne-am născut într-o vreme în care, dacă un lucru se rupea se repara, nu se arunca la gunoi.” Astăzi să-ţi schimbi partenerul este asemănător cu schimbarea pantofilor. Dragostea este ameninţată de lumea aceasta, pentru că obişnuim să gândim că toate lucrurile sunt de unică folosinţă. Dacă nu iese din prima, îl abandonăm, îl aruncăm şi facem rost de altul. Evităm efortul de a repara lucrurile. În loc să luptăm pentru soţia tinereţii noastre, căutăm o femeie mai tânără.
La întrebarea fariseilor „dacă este permis unui bărbat să-şi lase femeia”, Isus apelează la autoritatea lui Moise. Aceştia spun că Moise „a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”, dar Mântuitorul intervine prompt: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie»… ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”. Soluţia divorţului se acceptă şi se apelează la ea cu mare uşurinţă. Dar uităm că acest sacrament al căsătoriei trebuie înţeles în perspectiva credinţei. Dumnezeu este cel care dă putere soţilor pentru ca iubirea lor, o iubire umană, imperfectă, fragilă, să crească şi să devină o iubirea tot mai asemănătoare cu iubirea dintre Cristos şi Biserica sa. „Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea” (Ef 5,25) şi „femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului” (Ef 5,22), iată îndemnul sfântului Paul cu privire la familie.
Papa Francisc într-una din audienţele sale spunea: „Care este datoria bărbatului în iubire? Să o facă pe soţie tot mai mult doamnă. Şi care este datoria soţiei în căsătorie? Să-l facă tot mai mult bărbat pe soţul ei. Este o muncă în doi care cresc împreună. Dar soţul nu poate să crească singur în căsătorie, dacă soţia sa nu îl ajută să crească. Şi soţia nu poate să crească în căsătorie dacă nu o ajută soţul să crească. Aceasta este unitatea. Acesta este înţelesul expresiei «un singur trup». Ei devin unul singur pentru că unul îl face să se dezvolte pe celălalt. Acesta este idealul iubirii şi al căsătoriei.”
Să avem curajul de a crede în Cel care face să crească iubirea umană şi îi responsabilizează pe soţi să conlucreze pentru binele familiei! Să nu „aruncăm relaţia la coş”! Să cerem ajutorul Celui care dă forţă soţilor de a lupta împreună pentru relaţia lor!
Pr. Paul Căliman, Parohia Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
