Duminică, 29 august 2021, la ora 10:30, părintele Isidor Dâscă va celebra ultima Sfântă Liturghie ca paroh și decan de Bacău

 



1) Ce ne puteţi spune despre copilăria sfinţiei voastre?

M-am născut la data de 12 septembrie 1953, o zi deosebită în care se celebrează numele Mariei, dintr-o familie numeroasă cu 9 copii, dintre care 2 au murit imediat după naştere. Am rămas 5 fete şi 2 băieţi, eu fiind cel mai mic din familie. Deşi nu eram bogaţi, am avut o copilărie fericită pentru că am avut părinţi foarte credincioşi, apropiaţi de biserică şi de preoţi.

2) Când aţi simţit dorinţa să ajungeţi preot?

Încă de mic copil mergeam zilnic la Sfânta Liturghie, am fost ministrant şi văzând preoţii din parohie cum celebrează sfintele taine, mai ales Sf. Liturghie, am dorit foarte mult să fac şi eu ca ei.

3) Când aţi fost hirotonit preot?   

La data de 29 iunie 1979, în sărbătoarea sfinţilor Petru şi Paul, am fost sfinţit preot de către episcopul de Alba Iulia, Iacob Antal. Mi-am început sfânta preoţie cu dorinţa de a-l urma cât mai bine pe Marele Preot Cristos, cu un cuvânt de mulţumire de la sfânta Liturghie: „Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci” şi cu dorinţa ca în toată viaţa să fac asemenea lui în voinţa Tatălui ceresc: „Iată, vin Doamne, ca să fac voinţa ta!”

4) Care au fost realizările misiunii pastorale spirituale în aceşti 42 de ani şi 2 luni de preoţie?

Foarte multe. Nici nu cred că le pot aminti aici pe toate. Dar cele mai importante au fost celebrarea sacramentelor în frunte cu cea mai mare comoară: Sfânta Liturghie. Am celebrat cam aproximativ 16.000 de Sfinte Liturghii, mii de botezuri, prima Sf. Împărtăşanie, Sf. Mir, sute de căsătorii, logodne, zici de mii de sfinte spovezi, sute de ungerea bolnavilor, mii de vizite la bolnavi, cateheze cu copii şi tineri şi adulţi.

Însă cele mai mari bucurii le-am trăit atunci când, prin harul lui Dumnezeu am reuşit să conving un suflet de importanţa credinţei şi a convertirii.

O bucurie mare am şi acum pentru că am reuşit, cu harul lui Dumnezeu, să fac din parohia „Sfântul Nicolae” Bacău o parohie euharistică.

Deviza mea de preot a fost şi rămâne aceasta: Euharistia şi Maria.

Tot o bucurie şi o realizare au fost chemările la sf. preoţie şi preoţii nou sfinţiţi mai ales în ultimele două parohii.

Am colaborat cu Episcopia romano-catolică Iaşi, făcând parte din Consiliul Presbiteral şi Consiliul Consultanţilor timp de 25 de ani.

6) Şi care au fost realizările misiunii preoţeşti din punct de vedere material, căci şi acestea fac parte din datoriile unui preot?

Mi-am început munca preoţească, aşa cum am spus mai sus, la Butea. Acolo se construia o biserică nouă. Nu erau macarale, betoniere şi alte mijloace de astăzi. Când se  construia turnul venea ca 200 de femei şi copii, şi se făcea betonul la lopată şi transportul lui cu găleata. Nu puteam să stau să mă uit la ei, dar puneam mâna pe lopată, târnăcop sau găleată, muncind cot la cot cu ceilalţi.

În anul 1986, luna august, s-a dărâmat biserica de la Bârlad, şi s-a deteriorat grav cea de la Vaslui. A trebuit să repar biserica din Vaslui şi să construiesc o biserică nouă. Am construit şi la Vaslui şi la Bârlad o căsuţa parohială. La dat de 2 septembrie 1990 episcopul Petru Gherghel a sfinţit ambele biserici.

La data de 9 septembrie 1990 mi-am luat rămas bun şi am fost transferat la Slănic-Moldova cu această  a episcopului de a construi o casă parohială legată de o casă de odihnă şi reculegere, o biserică, o grotă frumoasă şi o casă pentru surorile episcopiei. La data de 20 iunie 1999 am fost instalat la Bacău, parohia „Fericitul Ieremia” pentru a construi şi aici biserica deja începută pe care am avut bucuria de a o sfinţi la data de 6 august 2005.

În anul 2003, fiind directorul filialei Asociaţiei Caritas Bacău am achiziţionat şi am construit o casă pentru persoanele în vârstă şi sărace, pe Calea Moldovei, nr. 9, în care am adus acele persoane care locuiau în 3 apartamente ale Caritasului.

La parohia „Sfântul Nicolae” Bacău, tot muncă, amenajarea subsolului noii biserici, îmbrăcarea în foiţe de aur a Căii Sfintei Cruci, vitralii, bănci noi, amenajarea intrărilor exterioare, reparaţia capitală a bisericii vechi şi pictarea, ridicarea unui etaj la casa parohială, amenajarea curţii interioare, gard metalic, schimbarea acoperişului catedralei şi a bisericii vechi şi altele. Nu uităm şi frumoasa realizare a orgii clasice, cea mai mare din Moldova şi printre primele din ţară.

Toate acestea s-au realizat cu ajutorul dumneavoastră, credincioşi buni ai acestei parohii. Fără ajutorul lui Dumnezeu şi al dumneavoastră nu puteam realiza nimic.

7) Au fost şi momente mai triste în misiunea sfinţiei voastre?

Da, au fost şi cât de multe:

– când nu am reuşit să fac voinţa lui Dumnezeu, aşa cum am promis şi am făcut voinţa mea greşind;

– când nu am reuşit să atrag sufletele la credinţă, de care voi răspunde la dreapta judecată;

– când s-a dărâmat biserica din Bârlad;

– momente triste au fost şi atunci, când, din slăbiciune, am întristat sau supărat pe cineva;

– au fost şi altele, foarte multe, dar sunt conştient că nu există preoţie fără cruce.

8) Părinte Decan ce le transmiteţi credincioşilor acum când încheiaţi ultima misiune pastorală oficială?

Mai întâi îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru toate darurile primite şi pentru că m-a ales să slujesc în această parohie. În acelaşi timp, îi cer iertare pentru toate păcatele şi greşelile pe care le-am comis cu voie sau fără de voie.

Mulţumesc episcopului emerit de Iaşi, Petru Gherghel care m-a pus la muncă şi a fost alături de mine şi m-a încurajat ca un tată, părinte şi prieten bun.

Mulţumesc Înalt Preasfinţitului arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, Aurel Percă, coleg, prieten sincer şi susţinător.

Mulţumesc părinţilor vicari, au fost 33 în această parohie, care m-au ajutat în munca pastorală.

Nu-l uit nici pe părintele decan Ştefan Erdeş, pe care l-am ţinut lângă mine pentru a-mi împărtăşi din experienţa sfinţiei sale.

Mulţumesc feciorilor de biserică, corurilor de copii, tineri, şi adulţi şi celorlalţi copii, tineri, adulţi, bolnavi, bătrâni, ministranţilor, toţi de ieri şi de azi.

Mulţumesc surorilor de la parohie care s-au străduit să ajute preoţii în munca lor pastorală.

Mulțumesc și presei, mai ales cotidianului Deșteptarea pentru colaborarea frumoasă pe care am avut-o.

Tuturor celor pe care i-am supărat din neatenţie le cer iertare. Mulţumesc şi celor care sunt supăraţi pe mine şi îi asigur de rugăciunile şi iubirea mea.

De acum voi avea mai mult timp de meditaţie şi rugăciune.

Vă doresc tuturor să vă trăiţi cu tărie credinţa, speranţa şi iubirea creştină. Nu uitaţi niciodată să iubiţi Euharistia şi Maria, Adoraţia euharistică şi Sfântul Rozariu, Sfânta Liturghie şi sfânta Împărtăşanie deasă.

Ca sfântul părinte Papa Francisc vă rog şi eu: Nu uitaţi să vă rugaţi şi pentru mine. Nici eu nu voi uita să mă rog pentru toţi. Am lăsat în testament dorinţa de a fi înmormântat în cimitirul din Bacău, în mijlocul celor pe care i-am păstorit.

Dacă aveţi nevoie cândva de ajutorul meu nu vă fie teamă să mi-l cereţi.

Vă spun tuturor: La revedere şi Lăudat să fie Isus şi Maria, şi vă binecuvântez şi vă îmbrăţişez cu dragoste! Vreau să rămân părintele şi prietenul tuturor!

Acelaşi părinte Isidor Dâscă.

A consemnat părintele Richardo Baciu,

responsabil parohial cu presa