În 2013, aflat la o conferință în Rusia, președintele ecuadorian Evo Morales a anunțat că este dispus să-i acorde azil lui Edwuard Snowden, celebrul analist NSA care a divulgat programul secret de spionaj american la adresa populației. A doua zi, avionul în care se afla președintele Morales a decolat spre Bolivia dar, deasupra Europei a fost forțat să aterizeaze în Austria după ce Franța, Portugalia, Spania și Italia au refuzat să-i acorde dreptul de survol. În Austria, avionul a fost percheziționat, după ce americanii au lansat zvonul că Snowden s-ar afla la bord. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA a recunoscut că SUA au fost în contact cu o serie de țări din întreaga lume care ar fi putut fi tranzitate de Snowden. Evenimentul – cunoscut drept „Evo Morales grounding incident” – s-a finalizat cu protestul țărilor latino-americane și cu scuze ale oficialilor de rang secund al țărilor implicate. UE s-a făcut că nu vede, marile democrații au tăcut.
Și avem incidentul de duminica trecută, cu un avion Ryan Air care a aterizat la Minsk. Incidentul este încă discutat și întors pe toate fețele. A fost alertă cu bombă, cine a lansat-o, de ce a aterizat avionul, cine e în spatele poveștii? Clar este că totul este cusut cu ață albă. Problema este, însă, a cui este ața și lucrătura? Dacă ar fi să am o părăre, aș zice că bloggerul ăla care a fost reținut ar fi o țintă prea mică în comparație cu efortul și imaginația care au stat la baza întâmplării. Ce ar avea de câștigat Lukașenko, și-așa aflat în conflict deschis cu Occidentul și cu o parte a cetățenilor săi din această poveste? Și ce ar avea de câștigat Occidentul din aceasta?
Până se lămurește cine și cum a produs acest incident, este prematur să tragem concluzii cu privire la faptul în sine. Cunoaștem prea multe incidente de tip „steag fals” puse la cale și regizate de Occident pentru a risca să tragem o concluzie prematură.
În schimb, dacă vom analiză reacțiile declanșate de acest eveniment, vom vedea cel puțin o interesantă dublă măsură. Când avionul președintelui Evo Morales a fost plimbat deasupra Europei și obligat să aterizeze în Austria, pentru că i se terminase combustibilul, Occidentul s-a uitat în altă parte. În afară de niște scuze îngâimate pe furiș, diplomația occidentală nu a reacționat. Mass-media a amintit în treacăt problema. La incidentul de duminică, însă, e concert! Ambasadori, influenceri, mass-media, ONG-uri se întrec în a acuza Bielorusia și pe Lukașenko.
Că Lukansenko nu e un sfânt, asta se știe. Dar mai știm și că Bielorusia este un punct sensibil în confruntarea Occident – Rusia. Minskul a rămas aliat cu Putin, în ciuda încercărilor SUA de a provoca schimbarea conducerii țării. O cădere a lui Lukașenko ar însemna un pas în plus în asediul Rusiei, așa-zisul „coridor sanitar” creat de SUA în estul Europei – Țările Baltice, Polonia, Ucraina, România – putând fi întărit odată ce și Bielorusia ar cunoaște „binefacerile” unei revoluții colorate.
