“Drumul unui actor nu este presarat numai cu flori si aplauze”

– interviu cu Maia Morgenstern, actrita a Teatrului Evreiesc din Bucuresti

…Mi-ati facut o surpriza, va multumesc…sunt cele mai frumoase flori. Sa vorbim, mi-a spus domnul director Gazdaru ca vreti sa vorbim, dupa aceea, la treaba, ma duc pe scena, fac repetitii, ma pregatesc pentru spectacol.

– Doamna Maia, numele dumneavoastra, in traducere, inseamna “Steaua de dimineata”, “Luceafarul de dimineata”, nume atribuit si Fecioarei, in viata, in cariera dumneavoastra, aceasta frumoasa metafora v-a purtat noroc, a fost ca o predestinare? Sa mai adaugam ca sunteti si in zodia Taur.

– E un nume pe care l-am primit de la familia mea, Morgenstern este numele parintilor mei, numele tatalui meu, m-a ajutat pentru ca odata cu numele am primit o eduatie si o mostenire culturala cu totul si cu totul deosebita, lucru pentru care le sunt recunoscatoare si pe masura ce timpul trece si inaintez in vârsta inteleg, o data in plus, cât de importante, cât de profunde, cât de generoase si adevarate sunt toate invataturile pe care le-am primit o data cu mostenirea culturala. As aminti printre alte multe daruri spirituale pe care le-am primit din partea parintilor mei, bunavointa, respectul pentru locul in care traiesc, respectul pentru oameni si as vrea sa transmit si eu aceste valori copiilor mei.

– Se spune ca un argument al actorului si regizorului Mel Gibson de a va distribui in filmul “Patimile lui Christos” a fost si numele dumneavoastra.

– Asta eu nu stiu cât e adevar si cât e legenda. Poate ar trebui sa-l intrebam pe domnul Mel Gibson. Chiar nu stiu. Dar el personal nu mi-a spus niciodata lucrul acesta. Stiu ca a fost o colaborare extrem de frumoasa, intensa, bazata pe mult respect, pe o prietenie adevarata, pe recunoasterea valorilor si cred ca asta a contat in lucrul la filmul „The Passion of Christ”.

Este un timp favorabil pentru filmul românesc

– Sunteti printre putinele actrite din România care au patruns pe scena filmului international, in afara de colaborarea cu Mel Gibson.

– Aici am sa va contrazic. Sunt multe actrite, si tinere si extrem de talentate, si ma gândesc la doamna Luminita Gheorghiu, o actrita exceptionala, recunoscuta international, ma gândesc la actritele noastre premiate la Cannes si la actorii nostri. Cred ca arta interpretativa, filmul românesc, sunt pe drept recunoscute la nivel international prin premiile dobândite la festivaluri dintre cele mai importante. Cred ca e un moment important si binemeritat pentru lumea artistica româneasca.

– Sunteti o prezenta discreta pe micile ecrane. Nu sunteti invitata sau vreti sa va protejati viata intima, personala?

– Atunci când sunt invitata in productii mai mari sau mai mici, in forme diverse ale emisiunilor, ale productiilor, ale serialelor, filmelor, pe micul ecran, atunci când e interesant, si e interesant de multe ori, pentru ca sunt lucruri extrem de diverse, abordari foarte, foarte diferite, atunci raspund. Când e cazul. Nu la toate prostiile, daca asta vreti sa spuneti.
Televizorul, ca sa spun asa generic, patrunde in toate casele, peste tot acolo unde nu sunt prezente spectacole de teatru sau festivaluri, asa cum se intâmpla, iata, acum, in Bacau. Este un moment extrem de important acest festival din Bacau, care isi câstiga an de an si prestigiu, si prestanta, si notorietate, si valoare.

– Doamna Maia, la inceputul carierei ati fost denumita ca o stea in devenire. Acum sunteti un star al teatrului si al filmului. Ce a insemnat acest drum pentru actrita Maia Morgenstern?

– Stiti, daca ar fi sa fac asa o mica gluma. Morgenstern poate sa fie tradus si “steaua de dimineata”, dar si”steaua de mâine”. Morgen poate sa fie dimineata sau poate sa fie mâine. Asa mi-a placut sa cred. Am privit devenirea mea ca artist ca pe un urcus, greu dar cu satisfactia ca esti pe drumul cel bun. Foarte multa munca, curajul de a aborda partituri diverse. Ma intereseaza mesajul pe care-l port. Ma intereseaza, sunt preocupata, de ce vrem sa spunem in fiecare moment, cu fiecare productie. Exista incercare, curaj, incredere. Exista respect, darurire si cautare. Adica cum cautare? Sens, v-am mai spus, zone noi, fortarea limitelor daca vreti.

Sunt un om normal, cu bucurii, pacate si umbre

– Dumneavoastra aveti bucuria de a juca cu sali pline…

– Sa stiti ca nu a fost totdeauana asa. La inceputul existentei mele ca actrita, si sunt 33 de ani daca nu si mai bine, de la 18 ani ma aflu pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, si nu numai, apoi am urcat cursurile universitare, apoi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt…

– …despre care se spune ca este “cel mai bun teatru din Bucuresti”…

– Da? Foarte frumos, au urmat apoi Teatrul National, Teatrul Bulandra, Odeon, productii indepedente – si iata iara un subiect extrem de interesant, de viu -, am jucat vreau sa va spun si cu doi spectatori, cunosc ce inseamna efortul si concentrarea, si ambitia, si determinarea de a suplini prin ceea ce faci. Dezamagirea, pentru ca e o forma, ti se strânge inima, sufletul, când din motive pe care nu o sa le discutam acum, o sala e mai plina sau mai goala sau foarte goala. Si atunci, cu respect pentru actul artistic, cu respect fata de sine si mai ales fata de publicul, indiferent de numarul sau, joci de parca sala ar fi plina. Buna reputatie se creaza, nu vine ca ploaia, ca zapada. Nu totdeauna drumul unui actor este presarat cu succese, cu petale de trandafiri, cu flori, cu aplauze, cu cronici pozitive, mergi mai departe, priveste, ai curajul sa-ti spui ce n-a fost bine. Inseamna sa-ti pastrezi credinta, sa-ti porti crucea.

– Talent, inteligenta, cultura, moralitate, frumusete, o actrita de cinci stele.

– Nu, sunteti generos. Sunt un om, sunt om si am si pacate, si umbre, am si regrete, e un lucru sigur: sunt un om.

– Din cele cinci pe care le-am spus, care credeti ca ar fi importante, mai importante, in cariera unui artist, a unei actrite.

– Puterea de a alege. E o libertate. E o forma de a-ti exercita libertatea, de a alege, de a alege un drum sau un altul, de a alege un raspuns sau un altul. Cred ca libertatea interioara.
De aceea fac o plecaciune, o adânca reverenta in fata acelor ce cu curaj, isi iau destinul in propriile lor mâini, artisti, actori, regizori, dramaturgi, scriitori de teatru, traversând asa pe un fir de ata o prapastie a necunoscutului: teatrele independente. Nimeni nu le poate garanta ca va fi un succes si totusi sunt lucruri extrem de interesante, care trebuie incurajate.

– Doamna Maia, ati vorbit foarte frumos la inceput de Gala STAR, am vorbit si cu regizorul Alexander Hausvater, cu dramaturgul Mircea M. Ionescu, cu alti invitati. Cum apreciati acest gen de festival?

– In primul rând este sansa actorilor de diverse vârste, din diverse generatii, de a fi prezenti pe scena, de a putea sa prezinte publicului ceea ce au creat, ceea ce gândesc, cu mult curaj, fiecare de unul singur. Este un festival ce aduce in prim plan creatia actorului, el, singur pe scena, fara a fi ajutat de alti colegi, este un efort extraordinar, iti trebuie un echilibru interior perfect, e un act de curaj. E un omagiu al actorului, ca sa sintetizez exact ceea ce vreau sa spun. Este un omagiu pe care festivalul il aduce creatiei actorului. E o mare sansa.

– Un gând pentru bacauani, pentru spectatorul bacauan si pentru posibilul spectator de la viitoarele spectacole.

– Cu drag vin si revin in Bacau. Am intâlnit aici un public inteligent, cultivat, avid de frumos, de teatru, de spectacol. Sunt impresionanta de numarul mare de tineri care intra in sala de spectacol. Va multumesc tuturor si va asteptam in sala de teatru.