Legile justiţiei, corupţia, fără penali în funcţii publice, alegeri europarlamentare, se aude de departe un zăngănit de campanie electorală în Europa şi evident şi la noi. Tocmai a fost publicată Hotărârea Parlamentul României Nr. 8/2019 privind “solicitarea Preşedintelui României referitoare la organizarea unui referendum naţional consultativ cu privire la probleme de interes naţional” Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 298 din 18 aprilie 2019.
Care sunt temele de interes naţional, care frământă populaţia ţării şi asupra cărora naţiunea trebuie consultată? Temele cu pricina, în opinia domnului preşedinte sunt; “….interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie şi interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare corelată cu dreptul altor autorităţi constituţionale de a sesiza direct Curtea Constituţională cu privire la ordonanţe….” Să nu ne imaginăm că un astfel de referendum cu astfel de teme, chiar dacă ar fi validat ar schimba ceva. Nu! Rămâne un simplu sondaj de opinie ca şi cel exersat de ex preşedintele Băsescu cu limitarea numărului de parlamentari la 300. Acest referendum nu poate modifica Constituţia ori legile. Constituţia se modifică printr-o lege de modificare a constituţiei, care lege se supune aprobării parlamentului şi mai apoi se supune aprobării populare prin referendum.
Deocamdată, domnul preşedinte face un exerciţiu de implicare în actul de conducere şi întreabă poporul “dacă n-ar fi bine să nu fie rău”. De fapt o atare modificare a constituţiei în perspectiva unui nou mandat, nu i-ar prii domnului preşedinte pentru următoarele considerente. Legea nr.546 din 14 octombrie 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii prevede la art. 2. ; “- Graţierea poate fi acordată individual, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României…” Nu pot să cred că domnul preşedinte se vrea deposedat de acest atribut…. De fapt nici chiar amnistia, care e atributul parlamentului, nu cred că e adevărata temă pe care o are în vedere domnul preşedinte. Şi asta pentru că ştie că nu se poate. Şi nu se poate întrucât Constituția, prin Art. 74, alin. 2, stipulează că „nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor”, și implicit a unui referendum, „problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea”. Însă Constituţia mai spune ceva la art. 80 pct. 2 “Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei”. Ghinion. Ginionul ….nostru.
A doua întrebare vizează dreptul Guvernului de a emite ordonanțe, ordonanțe de urgență pe Codul penal, Codul de procedură penală și pe Legea privind organizarea judiciară. Dar şi aici Constituția, îi stă împotrivă domnului preşedinte. Art. 108, din norma fundamentală, abilitează Guvernul, să adopte hotărâri și ordonanțe. Şi apoi din perspectiva “Guvernului meu” cum îi plăcea domnului preşedinte să se exprime cu privire la guvernul de tehnocraţi condus de Dacian Cioloş, aşa ceva ar fi inimaginabil. Să ne amintim că în scurta perioada de guvernare a acestuia, într-o singură zi, pe 28 iunie 2016, Guvernul Cioloș a dat un număr de 18 ordonanțe. Record absolut. Niciun Guvern nu a egalat această „performanță”. Președintele Iohannis nu a avut nici o reacție când “Guvernul său”, prin OUG 18 din 23 martie 2016, a modificat peste 150 de articole din Codul penal și Codul de procedură penală. (unele dintre acestea declarate ulterior de CCR neconstituţionale).
În urma acestor modificări, un judecător putea emite un mandat de arestare raportându-se doar la niște suspiciuni rezonabile cu privire la fapte și făptuitor. Au fost restrânse drepturile și libertățile cetățenești garantate de Convenția Europeană și Declarația Universală a Drepturilor Omului şi Constituția României. De altfel, ministrul justiţiei de atunci, domna Raluca Prună spunea că; “drepturile omului sunt un lux”.Codul penal din 1968 cerea probe și indicii temeinice pentru a putea dispune arestarea. Art. 223 din Noul Cod Procedură Penală vorbeşte de suspiciune rezonabilă, ce poate fi interpretată… oricum. Vechea normă penală pare avangardistă în raport cu ultimele modificări.
Revenind la consultarea populară, chiar în ipoteza în care cetăţenii ar aproba prin referendum o propunere de lege privind modificarea constituţiei referitoare la “….interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie…” acest vot nu are puterea unei iniţiative legislative întrucât e interzis de Constituţie. Iar o iniţiativă de a interzice emiterea de ordonanţe; “…în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare corelată cu dreptul altor autorităţi constituţionale de a sesiza direct Curtea Constituţională cu privire la ordonanţe.” e de o tulburătoare stupizenie. Să ne gândim la un scenariu (fără legătură cu realitatea -,ori nu-) care s’ ar putea întâmpla cândva în viitor. Preşedintele ţării, de conivenţă cu Procurorul General al României şi vreo doi exaltaţi în funcţii de comandă, urmare a sponsorizării şi intereselor externe, încearcă să preia controlul guvernului şi implicit a ţării prin dosare instrumentate politic….
Ştiu, pare o ficţiune dar, ar putea să se întâmple? Singura contramăsură de reacţie, ar fi modificări legislative rapide prin ordonanţe care să anihileze abuzul/derapajele unei puteri. Adică, ce ni se propune prin referendum? Să fim de acord să tăiem braţul ce poate ţine arma. Mai e o ţară cu astfel de prevederi în norma fundamentală? Cui serveşte modificarea? Presedintele Iohanis, Dragnea, procurorul general, fosta şefă a DNA, Tăriceanu, PSD, USR, PNL, conflictele dintre ei, etc. sunt poza momentului. Ei nu vor mai fi, ori nu vor mai conta peste câţiva ani. Să nu ne raportăm la ei. Copiii, nepoţii noştri vor rămâne. Ce monstruoasă Constituţie le vom lăsa? Cum se vor apăra cu mâinile legate, de hienele ce simt rana proaspătă…?
Jr. Adrian M. Ionescu
