Sărbătorile pascale reprezintă o piatră de temelie din viaţa spirituală a oricărui creştin. Practicant sau nu, din debutul Săptămânii Patimilor şi până în noaptea Învierii, paşii acestuia îl vor purta invariabil spre Biserică, iar activităţile sale casnice vor fi marcate de această perioadă profund religioasă. Paştele şi perioada premergătoare acestuia are un loc aparte în memoria afectivă a fiecăruia dintre noi, încă din copilărie. Aroma cozonacilor şi a păştilor proaspăt scoase din cuptor, delicateţea oului frumos încondeiat sau armoniile calde ale cântărilor din Vinerea Mare ori din perioada Paştelor şi-au lăsat o amprentă inconfundabilă în sufletele noastre.
O dată cu Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim se încheie o primă etapă a Postului Mare. Încă din după-amiaza Duminicii Floriilor, atât credincioşii catolici, cât şi cei ortodocşi devin părtaşi la o perioadă intensă din punct de vedere liturgic. Astfel, creştinii romano-catolici băcăuani au putut participa la Calea Crucii, o procesiune care rememorează patimile Mântuitorului în drumul Său spre Golgota. Pe toată perioada Săptămânii Mari, bisericile romano-catolice desfăşoară un program intens de spovadă, astfel ca toţi credincioşii să poată primi sărbătoarea Învierii Domnului cu sufletele curate. În Joia Sfântă, de la ora 18.00, începe Triduumul pascal care debutează cu celebrarea Cinei Domnului. Momentele fundamentale ale acestei celebrări sunt: liturgia cuvântului, ritul spălării picioarelor, liturgia euharistică, mutarea Sfântului Sacrament. După ce are loc liturgia euharistică, la sfârşitul Liturghiei părintele mută Preasfântul Sacrament într-un loc special amenajat pentru a putea fi adorat. În Vinerea Sfântă, de la aceeaşi oră, vor fi celebrate Patima şi Moartea pe cruce a Domnului. Ieşind la altar, preoţii se prosternă cu faţa la pământ, după care are loc proclamarea lecturilor în care se face referire la suferinţa lui Cristos. Apoi are loc cântarea Patimii Domnului după Evanghelistul Ioan pe roluri. Urmează dezvelirea şi adorarea lui Hristos răstignit pe cruce. În Sâmbăta Sfântă, nu există nici o celebrare liturgică în cursul zilei. Vigilia pascală are loc sâmbătă la ora 21.00. Ea este compusă din patru părţi. Prima parte a celebrării va începe la intrarea în biserică cu binecuvântarea focului, pregătirea lumânării pascale, procesiunea de intrare în biserică şi proclamarea solemnă a Învierii. În a doua parte are loc Liturgia cuvântului, al cărei moment culminant este cel al intonării cântecului “Mărire în cer lui Dumnezeu (Gloria)”. În a treia parte are loc Liturgia baptismală, apoi va avea loc binecuvântarea apei pentru botez şi reînnoirea promisiunilor de la botez, iar partea a patra este Liturgia euharistică în care se vor împărtăşi credincioşii. După sfânta Liturghie din noaptea Învierii Domnului, va avea loc o procesiune pe străzile Bacăului ca mărturie de credinţă în Învierea lui Cristos.
Omul în comuniune cu Dumnezeu
Începând cu Duminica Floriilor, în bisericile creştin-ortodoxe se săvârşesc Deniile, care înseamnă privegheri sau slujbe de seară. Acestea sunt, în fapt, slujbe de dimineaţă săvârşite în seara precedentă, ca o formă de priveghere prelungită. Deniile de luni, marţi şi miercuri pregătesc credincioşii pentru înţelegerea sacrificiului prin care Mântuitorul Iisus Hristos reaşează pe om în comuniune cu Dumnezeu. În Joia Mare, se săvârşeşte Denia celor 12 evanghelii prin care sunt evocate patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină prin care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul pătimirilor, prin vinderea Domnului de către Iuda. La finalul acestei zile, preotul iese din altar purtând în spate Sfânta Cruce pe care o va aşeza în naosul bisericii zicând „Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape”. În Vinerea Mare, în biserici, preoţii scot din altar Sfântul Epitaf, sau Sfântul Aer. Acesta este o pânză de in sau de mătase, pe care este brodată ori pictată Icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf este pus pe o masă, în faţa Sfintei Cruci, astfel ca preoţii şi credincioşii să poată trece pe sub el, trecere care reprezintă coborârea în Iad a lui Iisus Hristos. Cu puţin timp înainte de apusul soarelui, credincioşii se adună în biserică unde se va săvârşi Denia Prohodului Domnului, slujba de înmormântare a Mântuitorului. Prohodul este împărţit, ca structură, în trei părţi, având în total 176 de strofe. Versuri precum „În mormânt, Viaţă/Pus ai fost Hristoase…” îmbracă biserica precum o tânguire care, treptat, se transformă într-un cântec de biruinţă asupra morţii. După aceea, preoţii şi credincioşii, cu lumânări aprinse în mâini, înconjoară biserica purtând Sfântul Epitaf, simbolizând înmormântarea Mântuitorului. La final, lumânările sunt puse la mormintele celor răposaţi ca un preambul la Lumina Învierii. În Sfânta şi Marea Sâmbătă este prăznuită îngroparea lui Iisus cu trupul şi pogorârea la Iad cu sufletul. Sâmbătă seara, începe slujba Învierii Domnului. În ultimii ani, se obişnuieşte ca Lumina Sfântă să fie adusă credincioşilor băcăuani pe calea aerului, de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Tradiţii pascale
Încă din vechime, creştinii români, fie ei catolici sau ortodocşi, au întâmpinat Sfintele sărbători de Paşte într-o atmosferă de curăţenie sufletească, dar şi trupească. Cu această ocazie, gospodăria este dereticată, iar copiilor li se pregătesc haine noi cu care să se îmbrace în noaptea de Înviere. Specific zonei etnografice a Bacăului, ouăle erau înroşite abia sâmbăta, deoarece, în Vinerea Mare, indiferent de cultul practicat, creştinii păstrau cu sfinţenie Postul Negru, orice activitate fiind oprită. De asemenea, la Sfânta Liturghie a Învierii Domnului, gospodinele duc la biserică coşuri în care pun cozonaci, pască şi ouă roşii. La sfârşitul liturghiei, preoţii binecuvântează aceste coşuri cu merinde, pe care femeile le vor duce acasă oferindu-le celor de acasă, în loc de anafură. Dimineaţa, în prima zi de Paşte, se obişnuieşte ca membrii familiei să se spele pe faţă, cu apa dintr-o cană în care s-au pus un ou roşu şi un bănuţ, ca semn de bunăstare pentru perioada următoare. Tot în această zi, în unele comunităţi de creştini, copiii colindă intrând în casele vecinilor spunând „Hristos a înviat!”. Pentru colindul lor, primesc ouă roşii pe care le împart cu prietenii, devenind astfel „fraţi de cruce”.
Sărbătoarea Învierii Domnului, în Bacău
Acest praznic împărătesc definitoriu pentru credinţa creştină aduce un motiv în plus de sărbătoare pentru credincioşii din zona de nord a Bacăului. Dominând peisajul urban ca o cetate a credinţei, Biserica „Învierea Domnului” din cartierul Mioriţa, sora mai mică a impunătoarei catedrale din centrul municipiului, are în grija sa viaţa duhovnicească a locuitorilor din această zonă încă de la mijlocul anilor ’90. Beneficiind de duhovnici harnici în lucrarea lor, precum părintele-paroh Petru Dinu şi preoţii coslujitori Gheorghe Tătaru, Marian Vătămănescu şi Andrei Dimofte, această tânără parohie se pregăteşte pentru sărbătoarea hramului ce va avea loc în a doua zi de Paşti. Tot în această zi, credincioşii vin la căpătâiul celor adormiţi întru Domnul, aducând ca ofrandă, în loc de colivă şi colac, cozonac, pască şi ouă roşii.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
