Grevele, în orice domeniu de activitate s-ar produce, sunt instrumente pe care protestatarii le scot la iveală atunci când simt că altfel nu se mai poate în dialogul cu cei care diriguesc aceste domenii.
Grevele sunt considerate un drept al celor care ajung la concluzia de le organiza, dacă cerințele legii sunt respectate. Sunt un fel de drept al omului într-o societate care se vrea democratică.
Greva înseamnă a înceta o activitate, pentru a crea în întreprindere, în comunitate sau în societate probleme care i-ar determina pe proprietari, pe administratori sau pe cei care ne conduc să mai lase de la ei, în favoarea greviștilor.
Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să sufere comunitatea, de exemplu când într-un sector de activitate considerat vital se face, dintr-odată, o liniște sumbră. Adică să sufere comunitatea și să facă și ea presiune asupra diriguitorilor!
Zilele acestea s-au zburlit către guvernanți cei din domeniul educației. Nu comentez revendicările lor, dar până la urmă tot de salarii mai mari e vorba și nu-mi iese din cap remarca pe care am auzit-o formulată de un om din popor: dacă profesorii vor avea salarii mai mari, rezultatele din școli vor fi mai bune? Se întreba și el, ca omul!
Altceva mi-a atras mai mult atenția în acest caz. Anume, dacă în caz de grevă în școală părinții mai pot cere de la șefii sau patronii lor zile libere plătite pentru că ei sunt și părinți de elevi. Pentru că legea le permite părinților să ceară zile libere plătite dacă stau acasă cu copiii, în cazul în care activitatea școlilor este întreruptă temporar.
Răspunsul este negativ: în caz de grevă, nu. Iar liderii sindicatelor din educație le recomandă părinților să țină copii acasă oricum, pentru că din 22 mai se va intra în grevă generală, iar la școală nu va mai avea nimeni grijă de ei.
Doamne, câte probleme mai poate crea o grevă!
