Dreptul de a respira

Desi nu cred ca este prevazut in Constitutie, am si eu un drept pe care nu ar trebui sa-l incalce nimeni. Dreptul de a respira. Aer. Macar atat, din moment ce toate celelalte drepturi morale imi sunt incalcate in mod repetat de catre autoritati. Si ma refer aici, in primul rand, la dreptul de a nu fi luat in bataie de joc cu promisiuni desarte si minciuni repetate. Am constatat insa ca eu, in calitatea mea de cetatean al acestui oras, nu mai am niciun fel de drept. Nici macar acela de-a respira.
Autoritatile se tot lauda cu un cadastru verde, si ca bonus, cu nu stiu ce program de mediu cu fonduri nerambursabile. Foarte bine, ma bucur nespus de mult. Pe hartie, oxigenul este mai mult decat prezent. Realitatea din teren este insa cu totul alta decat cea din mintea luminata a autoritatilor. Se distrug pe banda rulanta spatiile verzi dintre blocuri pentru a face loc betoanelor. Fara noima, fara respectarea legii, fara a pune in balanta si capitolul estetic. Daca vreunul dintre alesi imi spune ca o cladire de birouri se incadreaza intre niste blocuri comuniste, eu ma internez singur la Gasteni.
Am stat de vorba cu Gabriel Lupu, unul dintre consilierii care s-au zbatut pe marginea acestei probleme. Omul era dezarmat si dezamagit. Nu l-a bagat nimeni in seama dintre autoritati. Autorizatiile de constructie s-au acordat pe banda rulanta. Spatiile verzi incep sa ramana doar o amintire, iar dreptul meu de a respira doar un vis frumos.
Bacaul devine pe zi ce trece (nu este o exagerare) un oras sufocat. Si la propriu, si la figurat. Vom respira in cel mai scurt timp cu ajutorul mastilor. Numarul de masini a explodat pur si simplu, traficul este infernal, arbori avem tot mai putini, spatiile verzi dintre blocuri cad sub excavatoarele intreprinzatorilor cu plic gros si viziune subunitara. De la birourile din primarie, ascunsi sub hartii si proiecte, alesii nu mazgalesc hartii intitulate cadastrul verde. Si imi promit ca voi avea placerea sa ma plimb prin noi parcuri. Foarte bine, viitorul e asigurat. Cum ramane cu prezentul? Il invit pe domnul Cortez sa-mi raspunda. Sau pe mult prea inteleptul domn Stavarache. Ei sunt cei care imi incalca dreptul de a respira.

Scris de Ionut Avram