Nu mai amintesc de MCV, de Spaţiul Schengen şi nici de reformarea şi modernizarea sistemului şi activităţii instituţiilor juridice din România. Spun doar că încă merge prost, încet, de parcă el şi noi am avea tot timpul de pe lume pentru a ne situa în spaţiul şi timpul normalului. De multe ori aş putea plasa parte a acestui sistem şi a unei părţi a celor care îl populează la rubrica Curiozităţi din natură şi viaţă. Urmăresc des postările de pe Facebook cu acest generic. Zilele acestea am citit că nu mai ştiu care instituţie a sistemului a condamnat şi a scos în afara legii toate deciziile Guvernului şi a unor ministere din timpul pandemiei de coronovirus, apreciind că s-a încălcat Constituţia ţării, drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
Vă amintiţi, mulţi dintre noi am fost „beneficiarii” acelor măsuri, timp de aproape doi ani. Am fost împărţiţi în cetăţeni buni şi cetăţeni răi, vaccinaţi şi nevaccinaţi, cu certificat verde şi fără. Nebunie totală. Cine nu era cu Arafat, cu Ministerul Sănătăţii, cu Monitorul Oficial, era duşmanul ţării şi trebuia sancţionat, ostracizat, băgat la puşcărie. Puţinele voci care îndrăzneau să riposteze, cu argumente ştiinţifice că este un abuz, era acoperit de corul dur al „pozitiviştilor”. Pe ici pe colo, câte o instanţă, târziu, dădea câştig de cauză câte unui contestatar. Cazuri izolate.
Atunci, Justiţia nu a luat poziţie, de sus şi până jos, a stat în expectativă, era prea mare valul, erau prea mari instanţele care dădeau verdicte, care încălcau Constituţia, constituţiile multor ţări, drepturile omului. Şi au murit oameni, şi au avut loc numeroase drame. Nimic, din partea celor care aveau obligaţia să ne apere. S-au trezit acum, când apele s-au mai liniştit, când totul s-a consumat.
Cum se spune la noi – şi nu numai la noi, după…pandemie, mulţi viteji se arată. De ce nu s-a pronunţat onorata Justiţie imediat, atunci, când injustiţia s-a produs, când drepturile oamenilor au fost încălcate grosolan? De ce tocmai acum? Cui mai foloseşte? Şi parcă spuneaţi că justiţia nu decide pentru trecut! Noi atunci am suferit, am murit puţin sau chiar de tot. Ce să mai facem cu dreptatea? Sau trebuie să mulţumim, îndatoraţi. Nu, mulţumesc.
