Imi este drag universitarul Ioan Danila. Este atât de indragostit de limba româna si de cultura autentica, incât orice context semnificativ in care acestea apar este transformat intr-un eveniment. Alteori, ca orice indragostit, inventeaza sublim.
De pilda, pentru un concurs care a depasit editia a XX-a – cel de limba româna dedicat lui Mihail Andrei, minunatul filolog – a propus ca unul dintre subiecte sa fie o dictare. Propunerea a fost primita cu reticenta. Apoi, chiar si concurentii din clasa a XII-a au admis ca este cel mai… delicat/provocator subiect. In acelasi registru creativ, o buhuseanca, Oana Siclovan, fost redactor al ,,Desteptarii”, acum profesor bucurestean, lider al O.N.G.-ului ,,Liber la Educatie, Cultura si Sport”, a initiat, in colaborare cu Ministerul Culturii, un concurs national de caligrafie (asupra caruia vom reveni). Asemenea idei incearca sa salveze fiinta limbii române, cea atacata nonsalant, oficial…
Intr-un recent articol („Limba ce-o vorbim si-o scriem. Româna, pe cale de disparitie?”), filologul Ioan Danila, aminteste despre desele interventii, intru salvarea limbii române, ale criticului literar Nicolae Manolescu. „Vom ajunge curând, zice presedintele U.S.R., ca U.N.E.S.C.O. sa includa româna printre limbile amenintate cu disparitia. Dupa mine, un om educat este cel care se poarta civilizat si, tot atât de important, cel care utilizeaza corect limba româna.” Nicolae Manolescu exagereaza, dar, paradoxal, imi spun ca viitorul nu exclude o asemenea posibilitate. Pe când eram licean, in ultima zi de scoala primeam bibliografia obligatorie pentru viitorul an scolar. Cine nu citea primea nota 1 (unu). Astazi, profesorii de limba si literatura româna, exasperati de atitudinea multor elevi fata de lectura, le prezinta, in timpul orei de curs, filme care au ca subiect opere literare care ar fi trebuit citite. Uneori, in timpul orei, profesorii aloca minute bune, chiar si la liceu, lecturii in clasa. La examenul de bacalaureat, la proba de competente lingvistice, candidatii trebuie sa citeasca un text la prima vedere… Sunt atitudini oficiale care tradeaza o anume disperare…
Ioan Danila citeaza generos din pledoaria lui Nicolae Manolescu. Intre altele, citim: „Daca malpraxisul medical se vede cu ochiul liber, cel din învatamânt are urmari pe termen lung” si „Exista un dispret al scolii fata de învatatura”. Aplaud primul gând. Spun de ceva vreme ca unui profesor care doar plimba catalogul intre clasa si cancelarie, fara sa lase urme de stiinta/educatie, nu ai ce-i face.
Daca se inconjoara de avocati priceputi si de „pile” politice, devine erou al didacticii. Invatamântul universitar este unul dintre principalii vinovati. Sa ma justific… Eram pe holurile unui liceu cu staif, impreuna cu un universitar. Deodata, acesta-l zareste pe un fost student al sau si ma intreaba uimit: „Ce cauta asta aici!” E profesor, zic eu. „Doamne, nu se poate! Cum de-a ajuns aici? Era un student foarte slab!…” Zâmbind amar, i-am spus: ,,A fost studentul dumneavoastra. L-ati promovat…” Celalalt gând manolescian – „Exista un dispret al scolii fata de învatatura” – ar trebui nuantat. Cred ca exista un dispret oficial, guvernamental, fata de invatatura, de valorile autentice ale culturii si civilizatiei. Scoala – ca institutie din Pocreaca, Bucuresti sau Parasitii de Sus – nu nu poate fi decât reflexul acestui dispret care, mimând dezbateri nationale, impune strategii aiurea, planuri de invatamânt rupte de realitate, programe obligatorii gravide de balast, mentine o subfinantare jenanta.
Clasa politica este lipsita nu doar de sentimentul vinovatiei, ci si de cel al rusinii. Atunci când ministerul de resort organizeaza concursuri nationale de tip militienesc doldora de ingerinte politice, la ce sa te astepti? Ma apuca jalea când ma gândesc la scoala pe care o vor urma nepotii mei.
Soarta limbii române? Este ultimul lucru la care se gândesc indivizii care gestioneaza fiintarea nationala. Am vrut sa le propun alesilor dintr-un consiliu local o proba de ortografie. Inca n-am renuntat la idee. Cuget si la un proiect care i-ar putea invita pe parlamentari, dar si pe cei din ministere si Cotroceni, la o proba de dictare, domnule Profesor Danila.
