Alte dicţionare academice
Se poate observa cu uşurinţă că nu intră în atenţia noastră dicţionarele de autor, a căror subiectivitate în tratare este declarată, ci doar acelea care transmit autoritatea celui mai înalt for ştiinţific – Academia Română. Să deschidem unul din 1958: Dicţionarul limbii române moderne (DLRM), unde găsim această dublă prezentare: „DRAG2, -Ă, dragi, –e, adj.” (curios este exemplul care se dă aici: cuvinte dragi), respectiv „DRAG2, -Ă, dragi, –e, s[ubstantiv] m[asculin] şi f[eminin]”, cu înţelesul de „iubit, -ă”. Micul dicţionar academic (MDA – 2002, 2010) merge pe aceeaşi structură: „drag, ~ă” (sg.), „~agi, ~age” (pl.), atestat în Codicele Voroneţean. În aceste condiţii, Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române (DEXI, 2007), destul de răspândit astăzi, nu face decât să copieze MDA-ul.
Interesantă este imaginea din Dicţionarul limbii române literare contemporane (DLRLC, 1956), care produce – singurul – o diferenţiere netă pentru trei accepţii: „DRAG1 s[ubstantiv] n[eutru] sg. Iubire…”; „DRAG2, -Ă, dragi, adj. Iubit” (cu un exemplu corect: „Îi erau dragi cărţile” – C. Negruzzi), respectiv „DRAG3, -Ă, dragi, –e, s[ubstantiv] m[asculin] şi f[eminin]. Iubit, iubită” (cu un exemplu din literatură: „Patru plopi ascund în umbră casa dragei mele” – G. Topîrceanu). Din distribuirea pe trei paliere a aceluiaşi cuvânt şi din asocierea unor exemple ilustrative ar rezulta o oarecare forţare a realităţii, prin impunerea de restricţii în construirea de contexte. Motivarea repartizării celor trei variante s-ar deduce din atributul „literare”, prezent în titlul Dicţionarului.
Între DLRLC şi DLRM, Dicţionarul invers (1957), realizat de colectivul de la Formarea cuvintelor, din cadrul Institutului de Lingvistică din Bucureşti al Academiei R.P.R., înregistrează, firesc, o singură formă, „drag”, consemnată însă de două ori. Prin aceasta se îndepărtează de modelul din DLRLC (conform căruia trebuiau înscrise trei intrări: DRAG1, DRAG2, DRAG3) şi-l „simplifică”, anticipând formele din DLRM.
Alte dicţionare
Ne referim la cele de autor (cum e DEXI), între care unul important este Noul dicţionar universal al limbii române (NDULR, 2006), în care descrierea este realistă: „drag, ~gi, dragă, ~gi a[djectiv]. iubit […]; din sl[avul] dragu „scump”.
Dreptul la opinie
Revenind la reacţiile vorbitorilor provocate de disputa formulată în titlu, am remarcat că unii dintre noi ne scuzăm invocând lipsa lecturilor de specialitate: „A, da, am auzit că s-a schimbat ceva după anul 2000”. Se ignoră faptul că situația lui „dragii” nu ține de o normă convențională, ci de una cu consolidat substrat (morfo)logic. (Nu e aceeași problemă ca scrierea lui niciun într-un cuvânt, ortografierea cu majusculă, scrierea cu cratimă a compuselor etc., care au aspectul unor convenții.)
