Absolventă a Colegiului Național de Artă „George Apostu” , secția muzică vocală tradițională românească în 2012, dar și a Școlii Populare de Artă Bacău, cântăreața Nicoleta Lela Bălan a lansat un cântec cu videoclip, „Dorul mamei de n-ar fi”, pe care l-a dedicat în primul rând mamei ei, dar și tuturor mamelor de 8 martie. Despre cariera ei, dar și de piesa care integrează perfect în acest peisaj de start de primăvară ne-a povestit chiar Nicoleta Lela Bălan. (Fl.Ș.)
„Talentul meu în a cânta am fost descoperit, când eram mai mică, la zilele comunei mele natale, Izvoru Berheciului. Acolo a fost invitată și doamna Maria Șalaru, care este profesoară la Școala Populară de Artă. Asta s-a întâmplat în anul 2006, când aveam 12 ani. Atunci m-a remarcat doamna Maria Șalaru, care avea deja grupurile Boboceii și Floricica, și mi-a spus să merg la dânsa pentru că sunt talentată și i-a plăcut cum am cântat.
Pentru că orice școală de acest fel se face cu bani, iar familia mea nu avea posibilități materiale, doamna Maria Șalaru m-a primit la Școala Populară de Artă fără să plătesc. Mama a făcut tot posibilul să plătească anii următori, să pot să termin scoala și să-mi iau diploma. Am fost elevă a Școlii Populare de Artă din 2007 până în 2011, după care am mers la liceu, la Colegiul de Arte, unde am cunoscut-o pe Vasilica Tătaru, iar apoi pe Florin Blaj, care mi-au fost profesori.
După ce am învățat tehnicile necesare, a trebuit să particip în spectacole, să mă vadă lumea. Singurul ansamblu care era pe val atunci era „Busuiocul”, așa că am mers acolo. Am cântat trei ani cu Busuiocul, după care am făcut o pauză de la scenă, dar am continuat să cânt la evenimente private. Cu toate că era o soluție de moment, una avantajoasă din punct de vedere financiar, mi-am dat seama că îmi irosesc talentul degeaba. În toată această perioadă am participat, până în anul 2012, în mai multe festivaluri-concurs în care am câștigat mai multe premii, cele mai importante fiind locul I și locul II obținute la «Dobroge, mândră grădină» și «Dor de cânt românesc», desfășurate la Eforie și la Cumpăna, în judetul Constanța. În aceste condiții, în urmă cu doi ani am fost redescoperită la Hemeiuș de George Cojocărescu, la un spectacol, care mi-a sugerat calea artistică, ceea ce eu îmi și doream.
Așa am ajuns în discuții cu Răzvan Mitoceanu, care mi-a creat linia melodică, și cu Mariana Honceru, care este textieră, și astfel a apărut prima mea piesă, care a a fost gata în decembrie, dar pentru care nu am avut o lansare oficială. Piesa, care se numește «Dorul mamei de n-ar fi», are și un videoclip, și consider că se potrivește cel mai bine pentru luna martie, pentru că toți ne gândim la mamele noastre. Videoclipul poate fi vizionat pe contul meu de Facebook și pe canalul meu de Youtube.
«Dorul mamei de n-ar fi» este dedicată în primul rând mamei mele, pentru că ea este cea care mi-a insuflat dragostea pentru cântec. De când eram mică i-am promis mamei că atunci când o să ajung să fac prima piesă va fi pentru ea. Acum mă gândesc deja la următoarea piesă pentru că pe viitor îmi doresc să reunesc toate cântecele mele într-un album. Acest lucru poate va fi realizat într-un an și jumătate, deoarece realizarea unui album presupune anumite costuri, multă muncă.
Nu poți scoate un album peste noapte! În paralel cu cariera mea artistică, voi continua să cânt și la evenimente, pentru că trebuie să recunoaștem și să nu fim ipocriți, toți trebuie să trăim. Sigur, ar trebui să mulțumesc tuturor celor care m-au călăuzit în viața artistică, dar tot mama rămâne pe primul loc, pentru că ea mi-a fost alături în toate momentele, și cele bune, dar și în câteva episoade când nu mergea chiar bine. Pe lângă partea de album, îmi doresc să revin pe partea de festivaluri și concursuri pentru că mai am foarte multe de arătat și de demonstrat și îmi doresc să câștig noi trofee pentru mine, dar și pentru comunitatea pe care o reprezint.”
