Doru Pușcașu, solistul ”Om la lună”:”Despre asta a fost mereu muzica noastră: despre oameni cu capul în nori și în luni, în lumea celor cu picioarele pe pământ”

Pe 1 iunie, la Berăria Valhalla, trupa ”Om la lună” a electrizat publicul cu un concert memorabil. Formația, cunoscută pentru amestecul unic de rock alternativ și influențe folk, a creat o atmosferă plină de emoție și energie. Doru Pușcașu, solistul trupei, a împărtășit cu noi, într-un interviu exclusiv, detalii interesante despre parcursul formației. ”Om la lună” ne-a captivat cu pasiunea și dedicarea lor pentru muzică.

Anisia Mardale: Care e mesajul pe care vreți să-l transmiteți lumii, ca trupă?

Doru Pușcașu: Că fiecare dintre noi e important, că nu suntem deloc diferiți, iar poveștile noastre sau drumurile noastre sunt asemănătoare. Ce încercăm noi este să le spunem cu voce tare, în așa fel încât oamenii să se regăsească în ele.

Anisia Mardale: Credeți că gusturile muzicale personale influențează modul în care voi compuneți?

Doru Pușcașu: Absolut. Pe de altă parte, diversitatea gusturilor noastre muzicale dau tocmai stilul nostru care este foarte personal. Cred că în toți anii aceștia am reușit, din suma influențelor și referințelor noastre muzicale, să aducem ceva nou și original.

Anisia Mardale: Cum a fost perioada pandemiei pentru voi, ca trupă?

Doru Pușcașu: Pentru noi, ca trupă, a fost o perioadă foarte prolifică muzical. Toată perioada aceea de frici și incertitudini ne-a făcut să scoatem ce aveam mai bun din noi, ne-a provocat să găsim metode noi de a ajunge la oameni și de a ne duce muzica mai departe. Ne-am împins zdravăn limitele.

Anisia Mardale: Ce temă abordează albumul la care lucrați în prezent?

Doru Pușcașu: E un album mai luminos decât celelalte. Fiind scris la mare, în perioada în care am stat împreună la Corbu, are niște teme solare. E cu mai multă observație analitică față de lumea în care trăim, e mai mult legat de natură și de cursul ei firesc. Abia așteptăm să vi-l arătăm pe tot.

Anisia Mardale: Care sunt dorințele voastre în ceea ce privește viitorul trupei?

Doru Pușcașu: Ne dorim să putem ajunge în cât mai multe locuri, în așa fel încât oamenii să descopere muzica noastră cântată live, ne dorim să putem rămâne relevanți și actuali, dar mai ales ne dorim să putem scoate tot ce avem de scos din noi, muzical vorbind.

Anisia Mardale: Aveți și alte pasiuni pe lângă muzică?

Doru Pușcașu: Sigur. Fiecare dintre noi își găsește bucuria și în alte lucruri. Călătoriile, timpul petrecut cu familia, sportul, mersul pe munte, cititul și așa mai departe. Cred că avem pasiuni ca orice alți oameni.

Anisia Mardale: Cum vă scrieți versurile?

Doru Pușcașu: Versurile vin atât timp cât le caut. Trebuie să iau creionul în mână și să mă pun pe scris. Am învățat de-a lungul timpului să pun în cuvinte emoții sau trăiri, să fiu un observator al vieții și al situațiilor prin care trecem cu toții. Pe mine scrisul m-a ajutat să înțeleg lucrurile mai bine, despre mine sau despre alții, să le dau o nouă semnificație care să mă ajute să merg mai departe.

Anisia Mardale: Vă simțiți conectați cu publicul?

Doru Pușcașu: Absolut întotdeauna. E un schimb fantastic de energie și de emoție între noi și ei. Oamenii care vin la concertele noastre spun mereu treaba asta, că au fost niște momente în care ne-am conectat incredibil, lucru care e de mare ajutor. Și lor și nouă.

Anisia Mardale: Cum ați ales numele trupei? Ce semnifică?

Doru Pușcașu: E un joc de cuvinte, vine de la “om la apă” – strigătul semnal al celui care a căzut peste bord. Pentru că despre asta a fost mereu muzica noastră, despre salvatori și salvați, povești comune și drumuri comune, despre oameni cu capul în nori și în luni, în lumea celor cu picioarele pe pământ.

Anisia Mardale: Cum simțiți publicul băcăuan? Vă face plăcere să reveniți la Valhalla?

Doru Pușcașu: Absolut de fiecare dată revenim cu aceeași mare bucurie. Vedem aici generații de oameni care se întâlnesc la concertele noastre, puști și tineri, adulți cu copiii lor, familii întregi. Și cântă și simt împreună și se bucură și se întristează. Dar la final toată lumea pleacă acasă cu un sentiment de împlinire. Pentru noi e foarte plăcut să descoperim atâta viață în locul acesta. Abia așteptăm să revenim.

Interviu realizat de Anisia – Maria Mardale (clasa a IX-a), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului

Copiilor Bacău

Prof. coord. Laura Huiban

Foto credit portret Doru Pușcașu: Roxana Cociorva