Doru Kalmuski: „Sunt un sceptic fals-negativist cu vinovate sclipiri de speranta”

– O noua carte semnata de Doru Kalmuski: Spre Vest prin Nord Est: Afacerea Chardonnay. Sa spunem cititorilor ca este scoasa la Editura Desteptarea si va fi difuzata, incepând de vineri, 11 mai 2012, prin reteaua societatii DESTEPTAREA. Chiar daca nu-ti place sa vorbesti despre cartile tale, te rog sa plasezi actiunea romanului si sa dezvalui tema principala.
– Localizarea geografica este Europa de Est dupa caderea Cortinei de Fier, moment în care o cultura dogmatica si monocroma este volatilizata instantaneu ca urmare a unei fracturi istorice. S-a schimbat o lume în care totul era prevazut si planificat cu o alta pândita de haos si nesiguranta. Noi i-am spus libertate, adica permanenta neliniste a fiintei, descoperirea complexelor launtrice si constiinta acuta a sentimentului de singuratate. Ce-am câstigat? Eventual sansa unui destin propriu. Asemenea indivizilor, popoarele au un destin propriu: insa doar în masura în care îsi prezerva spiritualitatea, valorile si personalitatea. O civilizatie preocupata doar de tencuiala culturala, de senzualism si îndestulare, superficiala si apostazica merge cu siguranta spre barbarie. Noua barbarie.
– Spui inca de pe pagina de garda ca aceasta carte are o semnificatie personala, insa este si un compediu autobiografic al unei epoci si al pesonajelor ei. Si, totusi, cine sunt myronii?
– Spun ca are o semnificatie personal pentru ca radicalismul ideilor mele nu e prea indragit ci de multe ori stânjenitor. Am fost acuzat si de fascism. Deranjezi daca preferi sa existi ALTFEL decât ceilalti si ei nu se vor sfii sa ti-o arate. Da, este un compendiu autobiografic al epocii pe care o traversam, iar personajele sunt vizibile printre noi. E îndeajuns de transparenta masca. Cât priveste myronii, sunt sigur ca-i vei identifica întrucât sunt de colectie. Tocmai de aceea am încercat sa-i colorez, sa le dau viata, ca marturie a faptului ca o astfel de specie anacronica etic, moral si comportamental, un asemenea etalon uman, înca mai exista. Scriitorul nu e nici istoric, nici sociolog, ci un ambasador al viitorului si el trebuie sa discearna cu parcimonie, dintr-un noian confuz si amestecat de evenimente, pe cel semnificativ si caracteristic epocii. Genul romanului clasic s-a stins odata cu aparitia televiziunii, dar asistam la o agonie a cartii care nu consta in disparitia ei, ci într-o inflatie fara precedent a diletantismului eclectic. Sunt însa un sceptic fals-negativist care mai are vinovate sclipiri de speranta.
A consemnat Gheorghe Baltatescu