E o carte care trebuie citita pe capitole, cu o pauza intre ele, pentru a putea medita, a spus profesorul Stefan Munteanu studentilor participanti la lansarea cartii lui Doru Kalmuski “Spre Vest prin Nord Est”, aparuta la Editura Desteptarea. Si tot cu prilejul acestei lansari de la Universitatea “George Bacovia” s-au rostit aprecieri la adresa Trustului de presa “Desteptarea” pentru ca se implica in proiecte editoriale, sprijinind publicarea unor carti valoroase. De fapt, marti dupa-amiaza, am fost matora unei frumoase intâlniri a scriitorilor bacauani cu tânarul publicul cititor, desfasurata in cadrul Cenaclului studentesc “Mihai Eminescu”. Prezenta la manifestare a fost doamna Tatiana Puiu, rector a Universitatii “George Bacovia”, membri ai Filialei Uniunii Scriitorilor din Bacau, profesori, ziaristi, prieteni apropiati ai lui Doru Kalmuski. Ii amintesc pe Calistrat Costin, Elena Bulai, Grigore Codrescu, Gheorghe Neagu, Victor Mitocaru, Marius Manta, Ioan Prajisteanu, Laura Gavriliu, Gelu Alexandru Fulga. Multi dintre acestia au si vorbit despre cartea supusa dezbaterii, lansând interesante puncte de vedere. S-a spus ca aveam de-a face cu un scriitor profesionist, unul de notorietate, si prolific, din moment ce se afla la cel de-al 14-lea volum, ca romanele sale au titluri socante, si ca acesta din urma, “Spre Vest prin Nord Est (Afacerea Chardonnay)”, ar fi de factura orwelliana. A fost remarcata luciditatea taioasa a prozatorului, spiritul critic, stilul caustic de polemist redutabil, de pamfletar, harul de povestitor cu relatari arborescente si descriptii minutioase, abilitatea punerii in pagina a unor situatii halucinante, amestecul de realism si fantastic. E un tip de proza foarte complexa, adaug eu, supraetajata, labirintica, curgând torential si aluvionar. “Spre vest…” are o derulare cinematografica, e un lung travelling, iar cadrele, secventele “filmate” sunt de o expresivitate aparte. De fapt, expresionism este cuvântul care-mi vine cel mai des in minte dupa lectura cartii. Si, in planul corespondentelor plastice, ma gândesc la “Strigatul” lui Munch, la figurile caricaturale, contorsionate ale lui Ensor, la bestiarul, la viermuiala din alegoriile lui Hieronymus Bosch, la seria “Grotestilor” lui Goya. Doru Kalmuski a scris o distopie, o utopie neagra, negativa, un eseu romanesc extrem de dens (poate prea dens, au zis unii), in care se vorbeste enorm, cu apasate accente naturaliste, pe tema degradarii umanului, punându-se in discutie o multime de teorii. Exista si o dimensiune ezoterica importanta a acestei scrieri, vizând simboluri profunde, iar multe semne sunt incifrate, ascund simboluri, mistere. Cartea aceasta compacta, sumbra, se refuza repovestirii, rezumatului narativ. Este cartea unui spirit revoltat, a unei sensibilitati ulcerate, cu o frapanta retorica a insurgentei. Doru Kalmuski este un vizionar cu o mare vigoare a gândului si cu o forta expresiva de exceptie. El vorbeste (in pustiu?) ca un profet despre noua barbarie, despre o infricosatoare apocalipsa a umanului.Totul e straniu, terifiant in naratiunea autorului, nelasând loc niciunei sperante. De parca planeta lui ar fi ocolita de soare.
„Nu-i un roman pentru cardiaci”
Asa afirma, pe buna dreptate, Nicolae Turtureanu in cronica sa din “Ziarul de Iasi”. Reproduc un fragment din aceasta: “Prozatorul nu are doar vocatia, ci si voluptatea de a sonda maleficul, visceralul, scursurile si ordurile, intr-un cuvânt Raul – pâna la ultimele lui consecinte… «Spre Vest…» nu-i un roman pentru cardiaci. Insa e un roman in care se razuie poleiala, varul, chiar mortarul si se dezvaluie schelaria politica, structurile, increngaturile, in aliajul lor inextricabil. Acest gen de literatura, de o duritate de diamant, taie felii, face pârtie spre zone care omului simplu, omului neimplicat in politica activa nici nu-i trec prin cap ca exista. Deodata, dupa ce citesti o astfel de carte parca ti se deschide o fereastra, desi – sau tocmai de aceea – totul a fost ca o descindere in infern. Oricum, la sfârsitul lecturii vei intelege mai bine de ce se zice ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii…”
Cu ce ramâi dupa lectura cartii?
Ramâi cu câteva adevaruri foarte dure despre tot ceea ce am trait si traim intr-o falsa democratie si intr-o neinteleasa libertate. Si ea doar o iluzie, pentru ca jocurile sunt facute si masluite de niste versati manipulatori. Si apoi, dar nu in cele din urma, libertatea era ceea ce banii spuneau ca este, suna sarcastic o fraza din roman. Totul, asadar, nu-i decât o infernala masinarie, careia omul ii pica victima. Mai ales omul care face parte dintr-un popor lipsit de simtul grandorii si opac la imanenta si elanuri destinice. Vinovat de faptul ca se lasase cuprins de plaga fatalismului oriental care-i indoia sângele cu apa inabusind orice radicalism in cloceala apatica a pasivitatii. O populatie de bonomi cu privire casnica, umanoizi fara relief care reusisera sa-si impuna deficientele reprezentative transformându-le in drapel. Schimbarea le oferise un vodevil care-i scosese din monotonia geologica, sacrificând putinii idealisti inventati de natura ca exceptii de la regula. Am dat un citat mai amplu din carte, pentru ca el este foarte concludent, si nu e deloc greu de inteles. Trebuie doar sa-ti oferi ragazul lecturii acestei carti, chiar daca nu este o intreprindere facila. Si poate ca sfatul domnului profesor Stefan Munteanu, reprodus la inceputul acestui comentariu, este bun de urmat. Oricum ati proceda, important este sa cititi noua carte a lui Doru Kalmuski, pentru ca veti regasi in ea, cu siguranta, multe dintre problemele si intrebarile cu care va confruntati. Dincolo de planul parabolic (autorul a marturisit, in finalul intâlnirii cu studentii, ca punctul sau de pornire in conceperea romanului a fost Geneza 3 din Biblie) “Spre Vest prin Nord Est” este extrem de dureroasa radiografie a infrângerii unui “popor aruncat in haznaua istoriei”. Doru Kalmuski a raspuns unor reprosuri apropo de duritatea romanului sau, invocând cele trei incercari esuate ale lui Dumnezeu de a-l face pe om mai bun, aplicându-i niste corectii (vezi alungarea din paradis, potopul, trimiterea lui Iisus pe pâmânt, spre a da un exemplu personal pacatosilor), intrebând cu amaraciune: “Si atunci, de ce pretindeti de la mine lucruri bune?” Chiar asa, treaba lui, ca scriitor, este sa scrie lucruri convingatoare, carti bune, cu substanta ideatica, puternice, solid construite, ceea ce a facut si de asta data.
