DOR

Acum vreo saptamâna, i-am spus unui prieten plecat in strainatate faptul ca, trecând prin fata casei sale asediata de singuratate, am observat in curte, la vreme de neobisnuita toamna intârziata, si un trandafir minunat care avea inca petale si frunze de vara. Reactia sa a fost neasteptat de emotionala: mi-a solicitat sa-i trimit o poza a casei si inca una cu trandafirul care-si conservase splendoarea. Apoi mi-a marturisit ca-i este dor de casa si de trandafir… Acum, in prag de Anul Nou, nu m-a intrebat ce mai este prin oras. M-a rugat sa-i spun ce mai face trandafirul. Si mi-a spus din nou ca-i este dor de trandafir…. O fosta eleva, stabilita in Canada, mi-a spus ieri ca va veni in România, anul viitor, pentru a participa la o ,,revedere”, dupa vreo 20 de ani de la absolvirea liceului. Mi-a si motivat sosirea: ,,Imi este dor de adolescenta!”…

Salman Rushdie spune ca pentru a intelege o societate, cel mai bine ar fi sa privesti catre cuvintele sale intraductibile. Potrivit (si) mediafax.ro/life-inedit, in germana exista intraductibilul Waldeinsamkeit, care ar putea fi decriptat ca un sentiment de solitudine care te cucereste atunci când eşti singur în pădure şi te simţi conectat la natură. Pochemuchka este, la rusi, acel cineva care formuleaza prea multe intrebari. In Hawai, Pana Po’o ar insemna ceva de genul: va amintiti când ati uitat unde v-ati pus cheile si va scarpinati in cap ca si cum asta va ajuta sa va amintiti? In limba urdu ( vorbita prin Pakistan sI India) Goya este cuvântul care transmite o stare de contemplare a irealului si descrie risipirea neincrederii care poate sa apara, aceasta realizându-se mai ales în urma unei poveşti bine spuse. Etc.

Dor. Cuvânt intraductibil, spun multi. Un profesor de engleza imi spune insa ca in engleza exista expresia ,,to long”, al carei inteles coincide perfect cu ,,a ii fi dor” si ca ,,a-ti fi dor de cineva” ar putea fi tradus prin ,,to long for someone”. Dincolo de disputele filologilor, dor are o incarcatura afectiva de o complexitate aparte. Surprindem, ca români, in esenta sa, o tristete de un tip special la orizontul careia ar putea prinde viata revederea purtatoare de bucurie, o tristete care n-are inca nevoie de cârje, dar sta mereu cu ochii pe niste bandaje ale sufletului. Dorul este o posibila bucurie care asteapta mult timp in bloc-starturi chinuitoare.

In ultima vreme, mai ales de sarbatori, pentru cei plecati din tara, dor nu mai are incarcatura aceea patriotica (dor de tara) revendicata de politrucii de tot felul; inclusiv de unii lingvisti politruci. Celor alungati peste granita de restristea mioritica le este dor de trandafirul singuratic din prispa casei, de copilarie, de adolescenta, de amintiri, de cei foarte apropiati, de primul bob de roua care le-a cucerit fiinta, de primul rasarit de Soare care i-a uimit, de acel apus de Soare care i-a facut sa cocheteze cu o lacrima zamislita de frumusete. De Anul Nou, sufletul lor va fi ravasit mai ales de aceste sentimente care sunt, in cele din urma, adevaratele lor radacini lor de neam. Dor nu este doar acel minunat strigat al fiintei locuita de o anume singuratate, ci si un cuvânt care-si sporeste mereu bogatia afectiva. Din pacate, esenta sevelor sale se adapa acum mai ales din tristeti care pot fi putin oblojite cu fotografii, convorbiri telefonice sau postari pe Facebook…