Avicola Bacau a comandat, in 1985, Studioului „Alexandru Sahia” un film documentar, insa, dupa realizarea acestuia, autoritatile vremii au decis ca filmul nu poate fi prezentat publicului.
Filmul „Într-o zi ca oricara alta” va fi refacut din taieturile de la montaj si aceasta versiune va fi aprobata de comisia ideologica.
Originalul va fi pastrat in arhiva pana in 1990. Atunci i se va schimba numele in „Va veni o zi”, titlu sub care va castiga Premiul pentru regie scurtmetraj , Premiul pentru film documentar la Costinesti si Marele Premiu „Spicul de aur” la Valladolid.
Dar de ce a fost interzisa varianta originala?
„Viziunea distopică a lui Moscu (regizoru, n.r.) asupra unei lumi segregate în funcţie de gen, în care femelele sunt crescute strict pentru reproducere, în vreme ce masculii sunt fie transformaţi în făină de oase imediat după naştere, fie sacrificaţi la maturitate pentru consumul populaţiei, e cu atât mai acută la mijlocul anilor 80, când statul naţional-comunist pare a se fi permanentizat în România” – explica criticul de film Adina Badeanu in brosura „Documentar la Studioul Alexandru Sahia: cinema, ideologie, viaţă”.
„Sentimentul de imutabilitate asociat cu experienţa zilnică a absurdului şi violenţei politice a sistemului traversează întreaga producţie documentară a lui Copel Moscu, dar atinge punctul culminant în Va veni o zi.
Insistenţa camerei de filmat asupra strălucirii ouălor crescute în incubatoarele combinatului precum şi fragmentele de interviu decupate magistral din declaraţiile făcute de personalul instituţiei (vezi referinţele la „comportamentul social al curcii” şi la necesitatea unui conducător capabil să indice comunităţii de curci „direcţia corectă”) invită analogia cu societatea românească a momentului, aflată în umbra decretului 770/1968, care criminalizase contracepţia, împingând femeile pe drumul maternităţii obligatorii”.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
