Am primit factura de la dragul meu furnizor de energie electrică. M-am înspăimântat, întrucât, firesc, așteptam factura pentru perioada de vară. Suma este fabuloasă. Un prieten mintos m-a liniștit: ,,Te-ai ajuns! Cred că este factura prin care ți se transmite că, după ce ai fost selectat pentru a cumpăra firma lor, norocul nu te-a ocolit! Ai devenit, pentru această sumă, proprietar!”
Cu speranță, amicul m-a chestionat: ,,Ei, ce vei face acum cu tarifele, cu…?” Am vrut să răspund sincer, aidoma fostului președinte al Uruguayului, Mujica, atunci când a fost întrebat cum ar reacționa dacă ar ajunge, subit, miliardar: ,,Aș trăi ca un miliardar! Grija mea principală ar fi aceea de a nu fi furat de către parteneri și salariați”. Proprietar devenind – sper că am priceput bine mesajul facturii –, i-am spus prietenului că, din respect față de Măria Sa Consumatorul, voi avea un discurs managerial uman. Cum nu voi putea micșora tarifele, le voi sugera clienților să realizeze economii la consumul de energie, chiar dacă profitul meu se va vesteji puțin. De pildă, la vreme de iarnă, ar putea face dușuri inedite. Dușul de ger, practicat cel puțin zilnic, ar ucide gratuit mizeria, microbii. Antrenamentul consecvent cu băile la copcă i-ar căli, pentru a suporta stoic frigul din apartamente. Consilierii mei cugetă și la alte posibile variante ecologice de supraviețuire…
Într-un alt registru al nădufului, îl citez pe același Mujica: ,,Visez la politicieni inteligenți, dar cu buzunarele mici”. Tot el spunea că singurul membru al guvernului pe care putea miza că va lucra corect pentru comunitate era… câinele său… Toată isteria aceasta a anunțatei crize energetice pentru perioada de iarnă este cauzată de faptul că politicienii noștri, dar și cei occidentali, au buzunarele foarte mari. Cu privire la inteligență nu mă pronunț… Cititorii au o percepție grozavă a IQ-ului acestora.
