Și în această zi suntem împreună călători cu Domnul, coborând spre cetatea Ierihonului, într-un ținut anevoios, prin care ne vom strecura cu grijă, spre a fi cu luare aminte la tot ceea ce se va petrece. Ne deplasăm către unul dintre locurile preferate ale Mântuitorului. Multe întâmplări, vibrante minuni și numeroase deplasări sunt legate de acest oraș, considerat de istorici a fi cel mai vechi din lume, situat astăzi în apropierea graniței cu Iordania. Ne aflăm la câteva sute de metri sub nivelul mării, așa încât, coborând de la Ierusalim la Ierihon, ni se pare că intrăm într-un cuptor încins. Este foarte cald!În același timp, pe lângă oraș șerpuiește Iordanul, râul cu apă dulce, care se varsă în Marea Moartă. Oricâtă apă dulce ar curge din Iordan în Marea Moartă, aceasta tot sărată rămâne. Este una dintre curiozitățile locului. Înspre răsărit de Ierihon însă, la numai câțiva kilometri, se întinde locul de unde ni se șoptește faptul că Dumnezeu i-a arătat lui Moise Pământul Făgăduinței. Iar, în partea de apus,vedem cum se înalță, asemeni unui zid, muntele Carantaniei, locul de unde Domnul a fost dus de Duhul în pustie, pentru a fi ispitit de diavol.
… iată atâtea elemente care fac din Ierihon o cetate plină de istorie, ce este atinsă iarăși de Hristos, spre a o putea înscrie în Cer. O zi aparent obișnuită pentru toți. Nu și pentru Bartimeu, fiul lui Timeu (Marcu 10, 46-52), orb din naștere,întărit doar în credință. Un fiu orb ce strigă. Către Un Fiu, Unul Născut, care nu ceartă, nu acuză și nu judecă circumstanțe. Doar oprește, privește cu milă, se apleacă spre neputință, întreabă, pentru a nu da loc interpretărilor, și primește răspunsul vieții: Doamne, vreau să văd! Iar Domnul, precum odinioară, La Început, biruiește nevederea… O uluitoare simplitate de gest și de cuvânt. Tânărul se ridică, vede Lumina- Hristos și înțelege faptul că trebuie să trăiască în Lumina credinței. Este vindecat trupește și sufletește.
O frică recunoscătoare îi mișcă pe toți cei adunați. Un orb tămăduit tămăduiește nevederea cetății și a întregii lumi. Căci, Ierihonul devine astăzi universal și subiect de poveste. Pentru a putea vedea, în orice loc al lumii, cu istorie sau fără, este nevoie de Hristos. Doar El, milostivul Dumnezeu, ne este Vedere.
Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
