Doamne, ce să fac?

La vreme de întomnare, când tuturor ne miroase a ploaie, a frig, a struguri copți și a castane, ne revine în suflet freamătul drumului spre școală, al umbletului celui adevărat important după cel al Bisericii. Ortodoxia leagă acum pământul cu Cerul, prin prăznuirea trecerii timpului. Anul Nou Bisericesc, spre deosebire de Anul Nou civil, începe la data de 1 Septembrie. Potrivit Legii Vechi, în această zi a început crearea lumii; tradiția ne învață că acum este începutul mântuirii, la această dată Mântuitorul Iisus Hristos a început activitatea Sa publică, de jertfă, ce ne cheamă la cea mai aleasă școlire. E vremea să ne pregătim ghiozdanele credinței, cămășile nădejdii și penițele dragostei întru trezvia gândului și a inimii.
Duminica începutului de an bisericesc (a 12-a după Rusalii) ne așază dinainte o parabolă profetică extrem de actuală (Matei 19, 16-26). Povestirea pare a fi simplă și dureroasă: un tânăr a venit la Mântuitorul, îngenunchind și zicând: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Iisus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în Cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția Cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii Lui s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Pentru a scrie paginile mântuirii noastre, nu ne suntem nouă de-ajuns. De partea noastră este mereu Hristos Domnul, care ne dă teme. Unele extrem de dureroase. Ni le dă să ne crească, nu ca să fugim. Sau, dacă tot fugim, să fugim spre El. Numai acela care caută în smerenie răspuns întrebărilor sale sufletești află Calea ca adevărată! Că tot suntem în fiorul drumului spre școală, se spune că un copil care se lovise plângea. O colegă de clasă s-a dus să-l mângâie și el s-a liniștit. Învățătoarea a întrebat-o: „Ce i-ai făcut de s-a liniștit? Ce i-ai spus?” „Nu i-am spus nimic. L-am îmbrățișat și am început să plâng cu el”.
…și școala este jertfă. Este jertfa celui chemat să crească, să fie recunocător, să iubească, să ierte, să-și depășească vârsta firii sale.
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu