„Doamne, cât de tineri mai eram!”

Cu 54 de ani in urma, traiau emotiile intâlnirii cu liceul. Acum 50 de ani s-au despartit, cu lacrimi in ochi, de liceu. Alte lacrimi, ale nostalgiei, ale dorului nebun dupa adolescenta am vazut in ochii absolventilor liceului buhusean, promotia 1959-1963, la emotionanta lor revedere. Au sosit de peste tot. Vreo cinci au venit din Israel. Ceilalti, din toate zarile tarii. Când s-au intâlnit, in curtea liceului, pareau actorii unei piese de teatru care abia iesisera din cabina de machiaj/recuzita. Parca anume isi grizonasera parul, isi desenase nobile riduri, isi cumpanisera pasii dupa alte ritmuri decât cele ale adolescentei. Un domn cu simtul umorului, asumându-si faptul ca timpul a trecut peste adolescenta sa, a venit cu un fel de afis pe care avea scris numele… Imbratisari, lacrimi, zâmbete, covor rosu ( IMPERIAL!), intins de liceeni de astazi, flori, vorbe de frumoasa revedere ale elevei Georgiana Ionascu, vorbe ale directorului, un film despre istoria recenta a liceului, pliante, fotografii… Moment de reculegere pentru cei care nu mai sunt, prezenta „dupa catalog” realizata de fostii profesori Elena Onise, Ioan Craciun, Maria Bârladeanu… Diriginta Elena Onise e in mare forma… Bacalu Cezar, Baciu Elena, Andrei Petrus, Andrei, Dantz Crisostom, Leib Sergiu, Mocanu Maria… Prezent, Absent… Unii au absenta eternitatii. Destainuiri. Remember peste remember. Cineva, care n-a putut veni, le-a trimis, in mai multe exemplare, un cântec al adolescentei, cu rugamintea de a fi cântat in …cor. Se cânta. Unii recita poezii, altii vorbesc despre ghidusiile adolescentei, despre hachitele profesorilor… Aplauze, zâmbete… Scriitorul Andrei Petrus ofera carti. Colegii arunca privirile catre poemul tulburator al colegului lor:: „Doamne, cât de tineri mai eram!…” Ticalosul Timp numai aplauze nu culege. Fugit irreparabile tempus, zice unul. Se viziteaza manastirea Ciolpani. Slujba de pomenire pentru cei care nu mai sunt. Profesori si colegi: Mihai Aciobanitei, Eugen Pintescu, Engler Bruno, Constantin sentea, Elena Florea, Nicolae Hobu, Dumitru Huzum, Maria Rusu, Gustav Fridman… Timpul… S-a mers si la cimitirul evreiesc, la istoricul cimitir evreiesc… Apoi, Timpul primeste un bobârnac. „Doamne, cât de tineri mai eram!” este pus la colt. Se merge la Complexul Turistic Runc. Directorul liceului spusese: „stiu, ati revenit mai ales pentru a va reintâlni cu adolescenta…” Frumoasa reintâlnire. Dans, muzica retro, suete elevate, promisiuni de revedere… Un absolvent din Israel zice: „Prima cafea a zilei o servesc mereu cu desteptarea.ro. Cu lectura asta plonjez mereu in Buhusi, in adolescenta, in tineretea mea; destepatarea.ro este un medicament pentru mine. Atunci când n-am o macar o stire despre Buhusi, ma simt singur, parasit”. Prof. Crisostom Dantz, absolventul, profesor si astazi, la liceul care l-a ucenicit, zice: „Sunt ravasit. Colegii mei au fost la fel de ravasiti. Totul a fost extraordinar!” Georgiana Ionascu, eleva de azi, imi sufla cu spiritul aflat pe metereze marii sensibilitati: „Doamne, Timpul!…” Mie, Timpul nu-mi sopteste nimic”. Zic: „La ce sa te astepti de la un asa ticalos ca EL?