DN 15 este un drum national din Romania. El leaga orasele Turda si Bacau. Trece prin Targu Mures, apoi urmeaza raul Mures pana la Toplita, trece muntii Giurgeu prin pasul Borsec, urmeaza cursul raului Bistricioara, ocoleste lacul Izvorul Muntelui si coboara pe valea Bistritei, pana la Bacau. L-am parcurs recent si mi s-a parut ca este sanatos. Cum intra însa în judetul Bacau, prin Buhusi, el da semne de boala. În vreme ce strabate comuna Garleni – dar nici prin Hemeius nu se simte prea bine – începe sa-si arate ranile deghizate în gropi, care au perspective de adancire. Banuiesc faptul ca politistii jubileaza, de vreme ce automobilistii merg, de nevoie, cu viteza melcului. O fi o strategie oficiala? Prin Irak, pe vremea lui Saddam, la examenul de soferie, candidatii trebuiau sa parcurga un traseu rutier plin de hartoape. Fericitii care ajungeau teferi la finish primeau permisul de conducere. Sugerez politistilor romani sustinerea examenelor cu pricina pe asemenea artere rutiere. Avem destule. Daca venind dinspre Piatra Neamt catre Bacau te superi rau pe DN 15, ajuns în Hemeius o dai cotita pe varianta, pentru a ajunge în Bacau. Aici dai însa peste o alta surpriza mioritica: drumarii au purces la reabilitarea soselei, dar în maniera bastinasa. Au turnat criblura peste asfaltul obosit si au lasat-o asa, în plata Domnului, fara s-o mai „fixeze”, cu ajutorul unor compresoare. Probabil ca asa o fi tehnologia de productie. Constiinciosi, automobilistii aflati în trafic rezolva problema drumarilor, dar cu oarece costuri. Parbrizele sparte, caroseriile „ciuruite”, vopseaua deranjata serios de pe automobil nu sunt decat cateva dintre victimele colaterale. Cum ajungi în Bacau, indiferent de zona prin care patrunzi, toate se schimba. Denivelarile de pe DN 15 par niste simple gropite în obraji… Luati ca pilda Calea Moinesti. Chiar si podul aruncat aici la intrarea în oras este plin de gropi. Trebuie sa sofezi cu o viteza atat de mica, încat ai timp berechet sa tragi cu ochiul la Vasile Roaita – tinut în rezerva, pe un soclu de langa pod – care pare a zambi, si el, sarcastic, privind catre stresul rutier. Dar în vreme ce despre DN 15 vorbim ca despre un bolnav nou, despre arterele rutiere bacauane discutam ca despre un bolnav etern. (I. Fercu)